PBX Telecom

In 2002 numarul de utilizatori de telefoane mobile a atins cifra ametitoare de 1 miliard. Acum, in 2007 piata va atinge 2 miliarde. Este incredibil… 2 din 6 oameni folosesc un telefon mobil. Nu stiu ce este mai inspaimantator… faptul acum sunt 2 miliarde de utilizatori sau ca doar acum 5 ani erau 1 miliard. Pana acum cativa ani de pe un telefon mobil puteam doar sa vorbim sau sa trimitem mesaje text. Acum am fost invadati de tone de facilitati… multi dintre noi nici nu stim ce inseamna: GPRS, UMTS, MMS, WAP, GSM, CDMA, EV-DO, EDGE, CSD. Ca orice industrie care avanseaza, aceasta tinde sa devina din ce in ce mai complexa. Va mai amintiti 286-urile? Calculatoare care rulau la o frecventa de tact de 8 MHZ, incapabile de multitasking in real time? La fel ca si calculatoarele, telefoanele au avansat. Telefonul meu SPV C600 ruleaza la o frecventa de 195 MHZ… ce dracu – e la fel de puternic ca laptopul IBM la 200 MHZ pe care se joaca ai mei Zuma. Si mai interesant este ca C600ele este un telefon care tinde sa devina mediocru… nu mai zic nimic de pocket pcurile care incep sa atinga 1 ghz. Datorita avansarii tehnologice era stupid ca un telefon care are puterea de procesare a unui PC sa ramana blocat la avea doar functii de telefonie si mesagerie text. Raspunsul producatorilor (ca si in cazul PCurilor) a fost standardizarea softului si deci aparitia sistemelor de operare. Astfel, producatorii de telefoane pot sa se ocupe strict de partea hardware si sa nu mai aiba batai de cap cu softul. De altfel ceva similar s-a intamplat si in lumea PCurilor – cel mai bun exemplu fiind Windows 95ul cu al sau DirectX care scutea developerii de a lucra direct cu hardwareul si deci de a scrie cod pentru fiecare placa video sau sunet in parte.

Un pic de background info despre mine si lumea mobila. Primul meu mobil a fost un Mitsubishi Trium prin vreo 2000. Prin 2003 am trecut la un Siemens A50. Aceste telefoane si-au indeplinit functiile de baza excelent… dar pur si simplu nu puteai face mai mult cu ele. In iarna lui 2005 era high time sa intru si eu in lumea mobila moderna. Pe langa asta, firma mea era la rascruce de drumuri in ceea ce priveste liniile de dezvoltare… iar decizia luata atunci de a intra pe piata mobila a fost extrem de buna. Experienta mea (at that time) se limita la dezvoltarea de aplicatii Win32 si foarte putin pentru Linux. In plus aveam proiectul Star Media Center – un egine de streaming bazat pe tehnologie Windows Media. Astfel, decizia rationala a fost achizitionarea unui telefon care sa ruleze Windows Mobile. Acesta a fost Orange SPV C600 care ruleaza Windows Mobile 5 Smartphone Edition. Initial achizitionat pentru a implementa si a optimiza streamingul din Star Media Center pe dispozitive mobile, acesta a generat o gramada de alte proiecte – printre care cel mai important fiind Mobile Tracking System. MTSul s-a dezvoltat extrem de mult in 2006. Inca de prin vara, cand proiectul a capatat o popularitate puternica era clar ca acesta trebuie extins si pe cealalta platforma mobila – Symbian. La sfarsitul lui 2006 am achizitionat un Nokia N70 care ruleaza Symbian S60 2nd Edition. Telefoanele se pot considera ca fiind din aceeasi generatie (exceptand faptul ca N70ul are capabilitati 3G). Anyway… let’s cut to the chase:

Orange SPV C600

Hardware:
Este un smartphone care ruleaza Windows Mobile 5.0 Smartphone Edition, are un procesor TI OMAP850 la viteza de 195 MHZ, 64 mega RAM, display LCD 240×320 TFT in 65k culori, are bluetooth si irda integrate si dispune de slot pentru minisd (vine cu un card de 32 mega).

Baterie:
Initial am fost oarecum dezamagit de longevitatea bateriei (avand in vedere ca veneam de la Siemens A50 care ma tinea cam o saptamana) – aceasta tinand aproximativ 3 (spre 4) zile. Totusi avand in vedere ecranul exceptional, faptul ca navigam pe net 24/24 si ca ascultam muzica de fiecare data cand plecam in oras am ajuns la conlcuzia ca nu este tocmai rau. Chiar si dupa mai bine de un an, bateria tine cam 2 zile jumate. De cand il am cred ca o data sau de doua ori mi s-a intamplat sa raman fara baterie intrucat acesta foloseste acelasi cablu de legatura la PC (cablu standard USB) atat pentru sincronizare cu PCul cat si pentru alimentare. Faptul ca aceasta se face prin USB imi da posibilitatea sa il incarc direct de la calculator / laptop chiar si atunci cand imi fac treaba cu el (descarc poze, sincronizez lista de contacte sau mailurile din Outlook). De altfel si receiverul meu GPS se incarca la fel, iar acesta a venit cu un adaptor pentru masina pe care pot sa-l folosesc fara probleme si la telefon. In opinia mea toti producatorii de telefoane ar trebui sa adopte aceasta metoda de reincarcare a acumulatorilor… este stupid sa te cari cu zeci de incarcatoare dupa tine, cand tot ce trebuie sa ai este un cablu USB… pe care il folosesti in acelasi timp sa-ti descarci poze de pe camera, de pe telefon, sa incarci telefonul, sa incarci GPS receiverul – in fine you get my point.

Look and feel:
Am intalnit destul de multe persoane care nu au agreeat aspectul lui C600. De fapt nu ma surprinde… este un telefon robust si simplist ca design. Totusi pe mine ma atrage prin prisma faptului ca pot sa-l tin foarte bine intr-o mana. Ecranul mare da un dinamism nebun aplicatiilor de pe telefon – nefiind mereu necesar scroll stanga-dreapta sau sus-jos. Marea problema a C600urilor este insa joystickul care se strica usor (intra praf la contacte). Eu nu am avut probleme cu el, dar cunosc foarte multe persoane care au. Din fericire, Windows Mobile pune automat cifre in dreptul optiunilor din meniuri, iar navigarea prin aplicatii se poate face si din tastatura. Butoanele in schimb sunt excelente – nu sunt chiar atat de mici pe cat ai prima oara impresia (din cauza ecranului foarte mare proportional cu marimea telefonului) si sunt foarte rezistente. Practic ai tot ce iti trebuie aici si in acelasi timp butoanele sunt aranjate extrem de bine: softkeys (butoanele din dreptul meniurilor stanga si dreapta), tasta de home care te duce mereu pe homescreen fara a iesi din aplicatii, tasta de back care in functie de unde este folosita este pe post de backspace (editare text) sau de intoarcere inapoi (web browsing, file browsing, ciclare ferestre). Bineinteles, mai sunt prezente si tastele de answer si hangup si joystickul care se poate apasa (echivalentul enterului). Pe partile laterale mai avem butoane pentru volum, camera si Internet Explorer. Difuzorul este ok (se aude destul de tare si fara sa distorsioneze puternic), iar vibratiile sunt excelente – frecventa acestora este destul de mare.

Conectivitate:
In afara de obisnuitul GPRS (suporta si EDGE), C600ele vine cu bluetooth si irda integrate. In ceea ce priveste infrarosul, acesta merge foarte bine – nu am avut niciodata probleme transferand continut de la alte telefoane sau laptopuri capabile de infrared. In ceea ce priveste bluetooth – aici sunt minusuri puternice avand in vedere ca by default sistemul de operare nu permite primirea de fisiere… bine aici nu e vina hardwareului. Un plus major al C600-lui este faptul ca atunci cand este conectat la PC prin ActiveSync, acesta primeste un IP automat si poate accesa reteaua calculatorului ca si cum ar fi un alt calculator legat la retea (inclusiv se foloseste de conexiunea PCului la internet – fara a mai folosi GPRSul!). Pentru developeri este o adevarata mana cereasca.

Sincronizare:
Sincronizarea se face painless prin excelentul ActiveSync. Acesta are suport nativ pentru Microsoft Outlook (transfer de mailuri si contacte), Windows Media Player iar continutul memoriei si a storage cardului se poate accesa extrem de usor din Windows Explorer. Din pacate alte programe precum Total Commander “nu vad” telefonul ca drive. Sincronizarea se poate face atat prin cablu USB cat si prin bluetooth sau irda. Transferul prin bluetooth este enervand de slow, dar cel prin USB este la fel de rapid ca si cum s-ar transfera informatiile pe un cititor de carduri.

Camera:
Camera este extrem de slaba – desi este la 1.3 megapixeli si poate face poze la o rezolutie maxima de 1280×1024. Probabil camera este cea mai slaba componenta din tot telefonul. Multi spun ca “nu ma intereseaza camera – daca vreau poze, folosesc aparatul digital” – inteleg perfect – asa spuneam si eu acum cateva luni. Totusi realitatea este ca un aparat digital nu il tii la tine mereu, iar cand vrei neaparat sa captezi ceva singurul lucru pe care il ai de obicei la tine este telefonul – este pacat ca acesta sa nu te ajute prin calitatea pozelor care sunt mai slabe ca o camera web de 600.000 lei.

Telefonie:
Pana la urma functia lui de baza este de a da si a primi telefoane. Aici pot sa spun ca nu este tocmai stralucit. Se intampla relativ des sa moara partea de radio (nu mai poate primi / initia apeluri si nici sa faca navigare pe net). Cred ca aceste probleme se pot rezolva prin updateuri la radio sau chiar la ROM. Pana acum nu m-am incumetat la asa ceva, va voi tine la curent daca ajuta. Alta problema enervanta este ca in momentul in care procesorul este suprasolicitat (ascult muzica + este conectat la un receiver GPS) are un response time relativ mare dupa ce apas tasta answer si este un pic dificil inceputul conversatiei.

Pe post de ipod:
Ruland WM 5.0, C600ele beneficiaza de excelentul Windows Media Player 10. Acesta permite atat playback de fisiere mp3 cat si de wmauri, wmvuri (filme) sau chiar streaming – ideal pentru a fi folosit impreuna cu Star Media Center. Castile din dotare sunt ok desi cam fragile. Eu le schimb cam odata la 6 luni, dar le si frec mult. Este superb modul in care face fade out atunci cand ascult muzica si primesc un apel, iar cand termin face automat resume la muzica cu fade in.

Overall:
Orange SPV C600 este un telefon excelent, cu dotari excelente (bluetooth, irda, unul dintre cele mai bune ecrane din industrie, Windows Mobile 5, incarcare acumulatori prin USB). Din pacate are si ceva minusuri – majoritatea cauzate de hardwareul slab (camera, modemul GSM).

Nokia N70

Hardware:
Este un smartphone care ruleaza Symbian S60 2nd Edition, are un procesor ARM-9 series la viteza de 220 MHZ, 32 mega RAM, display LCD 176×208 TFT in 256k culori, are bluetooth si dispune de slot pentru RS-DV-MMC (vine cu un card de 64 mega).

Baterie:
Daca este folosit doar pe post de telefon, bateria tine destul de mult – 4 spre 5 zile. Totusi, lucrurile se schimba radical daca se asculta muzica, se foloseste bluetoothul si se navigheaza. Bateria se duce intr-o zi si jumatate. Foarte slab – personal cred ca este o chestiune specific OSului – oare Symbian devine un power hog atunci cand procesorul este in full load? Totusi cred ca are si ceva de a face cu viteza de tact care este de 220 mhz. La mine pe birou sunt doua telefoane Nokia (chiar si Symbian) – N70ul si un NGage. Mufele de la acumulatoare nu se potrivesc. Daca as pleca undeva cu amandoua, ar trebui sa iau ambele acumulatoare cu mine. N70ul nu se incarca prin cablul USB… care si acesta variaza de la model la model si nu prea e “backwards compatible” cum se spune in software.

Look and feel:
Arata bine – mai bine ca C600. Cei de la Nokia au facut o treaba excelenta in ceea ce priveste designeul acestui telefon. Desi ecranul este aproape la fel de mare ca cel al SPVului, acesta este inferior in primul rand datorita rezolutiei mici. Chiar si in ciuda faptului ca are 256k culori, calitatea acestuia este mai slaba ca a C600ului care are 65k. Joystickul este mult mai robust ca cel de la C600… nu prea il vad stricandu-se asa usor. Are o gramada de butoane care nu se folosesc mereu (cel pentru SMSuri, Cul si cel pentru galerie). C600ele este net superior in ergonomie la acest capitol – nu am nevoie de buton special pentru meniu pentru ca il pot accesa de pe homescreen, e stupid sa pui buton de stergere text jos… toti suntem obisnuiti cu backspaceul ca fiind undeva sus si chiar erau necesare niste butoane dedicate pentru a scrie SMSuri sau a accesa galeria? Totusi este un smartphone adresat celor pasionati si nu oamenilor de 50 de ani care vor doar un telefon unde pot scrie SMSuri cand e cazul. Nu are nici un buton lateral. Difuzorul nu are prea multa vlaga, dar se aude foarte bine, vibratiile in schimb nu imi plac – au frecventa prea mica. Foarte facila este facilitatea de hotswap (posibilitatea de a inlocui cardul MMC in timp ce telefonul functioneaza) – C600ele trebuie oprit pentru aceasta operatiune. De asemenea, camera este protejata de o clapa glisanta care automat activeaza sau opreste camera – very neat.

Conectivitate:
Nokia N70 are capabilitati GPRS, EDGE si UMTS. De asemenea mai dispune si de bluetooth. Implementarea bluetooth este excelenta, se pot transfera fisiere direct fara nici un fel de probleme, acestea fiind primite in inbox ca un fel de SMS cu atasament.

Sincronizare:
Pentru sincronizarea cu PCul, se foloseste cunoscutul Nokia PC Suite. Acesta poate lega telefonul la PC prin cablu sau bluetooth. Desi nu este la fel de bine integrat cu Outlookul ca ActiveSyncul (doar deh nu e facut de Microsoft) PC Suite-ul isi face treaba bine. Punctul forte al sau este instalarea automata a aplicatiilor sis sau java prin executarea lor din explorer de pe PC. Pentru a instala un CAB sub Windows Mobile, acesta trebuie copiat intai pe device si executat de acolo. Din pacate PC Suiteul nu leaga telefonul la reteaua PCului – de internet prin acesta nici nu poate fi vorba. O mare bila neagra. Va dati seama ce inseamna sa dezvolti aplicatii de transfer de fisiere via GPRS? Pai in timpul dezvoltarii unei astfel de aplicatii costurile GPRS ar fi astronomice.

Camera:
Intr-un cuvant – excelenta. Pentru un telefon mobil este de nota 10 – 2.4 megapixeli. Este si foarte usor de folosit – just slide de cover si gata. N70ul mai vine cu o camera (in fata – pentru 3G) dar aceasta este foarte slaba (oricum nu conteaza). Singura problema la toata afacerea asta este faptul ca daca blochez tastatura telefonului si in buzunar, de exemplu, misc capacul de la camera, aceasta porneste si poate consuma aiurea bateria in buzunar.

Telefonie:
La fel, excelent. Nu am avut probleme de blocare sau cu conexiunea GPRS. Nimic de reprosat.

Pe post de ipod:
Desi aplicatia pentru muzica arata bine, aceasta nu se compara cu Windows Media Player care e industry standard. Un alt minus este faptul ca nu isi da automat resume dupa ce s-a terminat convorbirea telefonica. Mai mult decat atat, se pare ca N70ul nu poate scoate mai multe sunete simultan – adica daca ascult muzica, nu mai aud sunetele din meniuri. Daca vreti este ca o placa de sunet veche (ESS1868) care nu poate play-a decat un wav/mp3 simultan. La acest capitol nu trebuie sa neglijam facilitatea de radio care merge foarte bine, dar din pacate doar cand castile sunt conectate la telefon (acestea sunt si antena).

Overall:
Nokia N70 este un telefon bun. Este 3G ready. Are un design excelent, camera de 2 megapixeli foarte buna, hotswap, radio si modem gsm foarte bune. Cu toate acestea este mult prea slow pentru un telefon cu un procesor la 220 MHZ (se misca greu prin meniuri), nu se alimenteaza prin cablul USB, are nevoie de acumulator special, soft special (Nokia PC Suite pentru N70 nu merge pe NGage – practic este imposibil sa le folosesc pe amandoua pe acelasi calculator simultan), cand este legat la PC – nu foloseste conexiunea la internet a acestuia, ecran cu rezolutie mica, crashuri ale sistemului de operare destul de dese, baterie care tine extrem de putin in conditii de folosire exhaustiva (mp3/radio, traffic GPRS, bluetooth).

Care-i mai bun? Voi alegeti. Depinde de fiecare ce doreste de la un smartphone. Pentru unii conteaza aspectul, pentru altii camera, pentru altii sistemul de operare, pentru altii longevitatea bateriei etc.

Am facut 2 mici clipuri pentru a compara capabilitatile video a ambelor telefoane – C600 si N70. Ambele sunt inregistrate in parcul Carol din Bucuresti la un bike.

Ok… am vazut de ce sunt capabile doua modele reprezentative ale ambelor platforme. Haideti sa examinam un pic si platformele.

Windows Mobile Smartphone Edition este derivat (impreuna cu Pocket PC edition) din Windows CE care este folosit si pentru alte dispozitive embedded. Symbian OS se numea inainte EPOC (inca se mai gasesc referinte cu acest nume prin librariile sale) si promotorul dezvoltarii sale este Nokia. Dupa cum se stie, Nokia este cel mai mare producator de telefoane mobile. Cu cativa ani in urma a inceput sa toarne fonduri imense in Symbian pentru a-si putea trece propriile produse pe el. De partea cealalta Windows Mobile Smartphone Edition este de fapt un Pocket PC edition fara cateva functionalitati (precum ferestre si touchscreen). Windows Mobile Pocket PC edition este leader pe piata pocket pcurilor, si in sfarsit MS a realizat potentialul de pe piata de smartphoneuri si a inceput sa ia masuri drastice. In ceea ce priveste marketshareul la smartphoneuri, Symbian are de departe cea mai mare cota de piata, dar aceasta din cauza ca au cea mai mare cota de piata la telefoane. Cu alte cuvinte nu inseamna ca lumea prefera in mod deosebit Symbian, ci mai degraba brandul Nokia. Astfel s-a creeat o situatie cel putin bizara. Masele sunt de partea Nokia, dar developerii sunt de partea Windows Mobile din cauza tranzitiei relativ usoare de la a developa pentru PCuri la a developa pentru echipamente embedded.

Strategia Microsoft a fost mereu sa multumeasca developerii pentru ca pana la urma oamenii cumpara hardware pentru functiile pe care acesta le va indeplini si nu pentru sistemul de operare. De exemplu, eu vreau tracking GSM si GPS si imi place foarte mult aplicatia Mobile Tracking System – pai in acest caz optez pentru Windows Mobile… nici nu ma intereseaza care hardware sau OS e mai bun. Avand aceasta logica in cap, cei de la MS au creeat doua platforme de developare pentru Windows Mobile (asta daca exceptam Java… care sa recunoastem… intalnim rar utilizatori care sa foloseasca aplicatii J2ME sub WM). Prima este binecunoscuta .NET Compact Framework… care de fapt este a stripped down version of .NET Framework (PC) – unde se poate lucra right from the box (Visual Studio 2005) cu VB.NET sau C#. Potential se mai poate lucra si cu alte limbaje managed cum ar fi Delphi – daca cei de la Borland s-ar trezi odata si ar integra suport full pentru WM. Bineinteles, in managed code nu poti sa faci chestii low level. Pentru asa ceva ai nevoie de C++ cu care se poate scrie native code. Sunt inca multe facilitati accesibile doar din native code. De exemplu Mobile Tracking System este scris 90% in .NET dar are si niste functii low level native scrise in C++. Acum cateva zile am participat la un webinar organizat de Microsoft si Orange Partner Camp in care s-a vorbit despre developarea sub Windows Mobile 5.0. In aceasta prezentare aveau un grafic in care se arata ca nivelele de productie se ating mult mai repede in managed decat in native, dar ca totusi nativeul poate sa impinga limitele mai mult fiind extrem de flexibil. Cu alte cuvinte scrii mai repede o aplicatie obisnuita in managed code decat in native code, dar la un moment dat o sa te lovesti de maximul permis de managed si poti merge mai departe doar cu native. Totusi cam 90% din aplicatiile curente disponibile pe piata se pot scrie in managed code – deci acesta pare alegerea cea mai buna, cateodata fiind chiar stupid sa se foloseasca native code pentru orice banalitate. Ar fi ca si cum as merge de la Bucuresti la Brasov intr-un camion pentru ca e mai puternic decat intr-un autoturism care e mai confortabil.

De cealalte parte sub Symbian nu ai de ales decat sa lucrezi in C++ sau in J2ME. C++ este excelent pentru chestiile low level cum ar fi jocurile sau harti GPS, dar dezvoltarea dureaza extrem de mult pentru chestii mai putin complicate gen aplicatii client / server. In gandirea celor care “conduc” (nu stiu cum sa-i spun altfel) aceasta platforma alternativa rapida la C++ este Java. GRESIT! Envoirementul J2ME nu ofera nici pe departe puterea .NETului. J2MEul este un mediu gandit pentru dispozitive cu resurse foarte limitate si unde s-a pus mare accent pe securitate. O banala aplicatie de file browsing are nevoie de 70 de permisiuni din partea utilizatorului de a rula. De abia au implementat functii de vibrate(!!!) si asta de abia in MIDP 2.0. Este un mediu mult prea restrans – sandbox cum este numit de developeri. De partea cealalta, C++ este un mediu cu care foarte putini programatori se impaca. Colac peste pupaza mai exista si un mare shortage de medii de dezvoltare – practic singurul viabil fiind Carbide.c++ care in opinia mea este cam 10% din ce este Visual Studio 2005 (si eu nu sunt deloc un fan al lui VS – cel mai tare IDE este de departe cel de la Borland :p ). Versiunea gratuita a acestuia nu are suport pentru forme (cu alte cuvinte este uselss). Pentru J2ME, NetBeansul incepe sa ma enerveze fiind impovarat de tone de buguri.

Concluzii? WM – market share mic, mediu de dezvoltare foarte bun. Symbian – market share mare, mediu de dezvoltare foarte prost. Ce ramane de facut? Ori Microsoftul intra pe piata hardware de telefoane mobile (desi nu-l vad facand asta) sau isi foloseste leverageul de gigant pentru a obtine contracte cu marii producatori de telefoane – Motorola, Samsung, SonyEricsson pentru a obtine un market share mai mare, ORI Nokia se trezeste la realitate si incepe sa adreseze golul lasat liber in mediul lor de dezvoltare – nu se adreseaza exact celei mai mari si importante parti – programatorii corporate si home care nu sunt nici ultra techies sau n-au timp sa lucreze in C++ si nici copii de 16 ani sa scrie joculete midleturi. Mai mult decat atat, the bulk of programers are windows programers (win32 sau .net).

De parca nu ar fi si asa destul de multe probleme, pentru ambele platforme a fost introdus sistemul cu certificate. Practic un developer/companie trebuie sa cumpere un certificat pentru a putea sa-l distribuie. Acel certificat costa aproximativ 200 dolari pentru Windows Mobile si 350 dolari pentru Symbian. Motivul public pentru acest sistem? Protectie impotriva programelor “malitioase”. Motivele reale? Control asupra tuturor aplicatiilor de pe piata – cand nu iti convine ceva, zici 2-3 chestii de patente software si baietii trec pe blacklist aplicatia ta. Este raiul corporatiilor – iadul freelancerilor. Nu mai zic ca taie tot elanul micilor dezvoltatori care scriu aplicatii freeware sau chiar open source. Pana acum cum dracu am trait pe PCuri fara aceste certificate? Raspunsul din partea lor este ca telefoanele sunt mai slabe ca PCul si, deci mai susceptibile… a dracu chestie… dar eu cand aveam 386 la 33 mhz care e de 6 ori mai slow ca C600ele nu mai zicea nimeni nimic de certificate… si uite ca industria a evoluat… si asta e putin spus… Macar puteau sa chargeze doar pentru aplicatiile comerciale si sa dea certificatele free pentru aplicatii freeware/opensource… sau sa bage dracu o bifa de security on/off pe telefoane. Doar nu suntem copii…. vreau eu sa instalez aplicatia X, imi asum responsabilitatea…. nu sa imi tai tu accesul… culmea – pe telefonul meu!

Voua vi se pare corect? Nu cred ca un om rational vede beneficii pentru utilizatori… sunt doar downsideuri. Until next time take care! Astept parerile voastre pe mail, aici sau pe forum.

Start Slide Show with PicLens Lite