Au fost zvonuri prin gasca ca s-ar merge saptamana asta la munte cu bikeurile dar parca nu am crezut ca se va intampla asa ca mi-am vazut de treaba. Vineri am dat o fuga pana la Breaza impreuna cu Dl. Catalin Grosu pentru a vedea unde se va tine noua editie a Forum IT – nu voi da mai multe detalii – va las sa va informati direct de pe pagina Forum IT. Tot ce pot sa zic este ca va fi super! Anyway, si cum ma intorceam pe DN1 primesc un telefon…. hai in parculet sa schimbam cauciucurile ca maine mergem la munte. Unde? La Babele. Zis si facut, ajung acasa, ma urc pe calutul albastru, iau cauciucurile Schwalbe pe ghidon si plec in partea opusa a Bucurestiului la “atelier”. Acolo plin de bicle, toti faceau refit inainte de ziua cea mare. Intr-un final ajunge si bicla mea la schimbat roti si umblat nitel la frane. Am constat cu stupoare ca distanta dintre cadru si cauciuc este de cativa mm. E… lasa ca merge. Imi las slickurile (cauciucurile pe care le aveam inainte) acolo si ma intorc spre casa sperand sa mai apuc si eu cateva ore de somn inainte de plecare. Chiar… cum o fi fost sa merg pe platou cu slickuri… cred ca faceam pana la prima curba sau cadeam in prapastie. 
Foarte ciudata senzatia, dupa ce mergi un an pe slickuri dintr-o data sa mergi cu ditamai cauciucurile de jeep… parca aveam un roi de bondari dupa mine. La un moment dat chiar credeam ca trece o masina pe langa mine ca prea se auzea grav.
Am reusit sa dorm vreo 3 ore. Am plecat la 5:15 de acasa si am ajuns la Gara de Nord la 5:45.
Aici era punctul de intalnire. Au fost toti destul de punctuali – am fost 8 in total. In general au predominat cadrele UMF… a mea fiind cea mai prost echipata – un amarat de DHS care mai avea si joc in furca.
Pe la casa de bilete am dat de alt grup care tot la Babele mergeau. Am zis ca ne intalnim noi prin Busteni – la telecabina. Am plecat cu un personal de Brasov la 6:15. Am pus tzoaclele in 3 vagoane – la iesiri – erau d-alea cu etaj. Mai nasol era ca nu aveam toti cablu sa le legam. Grupul nostru de 3 bicle erau legate doar primele doua si stateam mereu cu ochii pe ele intre statii sa nu cada din tren cu sau fara voia lor. Pentru bicle a trebuit sa mergem cu nasul pentru ca politica imbecilista a CFRului spune ca trebuie sa platesti un bilet extra al carui cost creste cu x lei pentru fiecare kilogram… si cum biclele au destul ajungea sa fie bicla de vreo 3-4 ori mai scumpa decat biletul meu. Anyway… dupa vreo 3 ore am ajuns in Busteni. Am mers repede la un magazin sa ne alminetam cu food si apoi am gonit spre telecabina. Coada nu era destul de mare dar ceva ceva tot era. Intr-un final ne-am strans toti biciclistii (noi, cei cu care ne-am intalnit la gara si inca 2 – tata si fiu – care au venit cu masina). In total eram vreo 15 si am urcat toti cu o singura telecabina cu bilet extra pentru bicle. Ciudata chestie…. m-a costat 6 RON biletul de la Bucuresti la Busteni si 21 RON telecabina. Pana acum a fost senin afara… dar cand am vazut ce venea de dupa munti m-a lasat un pic rece.
In fine… am urcat toate biclele inauntru si am intrat si noi pe unde am putut. Cum am plecat a inceput sa ploua. Cu cat urcam mai sus cu atat ploua mai tare… am facut si un film cu telefonul. Pentru aceasta excursie am folosit Nokia N73. Cum a ajuns telecabina pe platou s-a oprit ploaia. Am debarcat si ne-am strans langa casa telecabinei.
Mi-am pus bicla in pozitia de downhill – adica seaua mai jos – foaie mica si viteze inferioare. A fost foarte greu la inceput – primele 10 minute – nu prea esti pregatit de viteza la care ajungi si nici de terenul accidentat. A si cazut cineva din celelalte grupuri dar noroc ca avea super protectie (genunchiere, cotiere, vesta de protectie, casca). Ma gandesc serios sa ma bag si eu la asa ceva… nu de alta dar iti salveaza un picior, capul sau chiar viata. Am facut si prima pauza…. mai mult din cauza celor cu DHSul sau care nu au mai fost niciodata.
Ne-am lungit mai mult pana la urma si ne-am si bagat la masa. At this point au inceput sa se auda si sa se vada fulgere – desi nu ploua. Imi place in mod deosebit modul in care se aseaza pamantul pe roti si pe bicla cand vin de pe munte… priviti poza.
De priveliste nu zic nimic… este prea frumos. As veni in fiecare weekend.
Ceilalti au luat-o pe alt drum asa ca ne-am despartit… dar nu inainte sa schimbam niste adrese de messenger. Inainte sa plecam si noi, cativa au incercat sa faca niste splash downuri… din pacate nu mi-a iesit poza pe telefon ok.
De aici am dat nitel de blana… la un moment dat m-am speriat serios. Aveam viteza asa mare incat am scapat partial controlul biclei pentru ca 1) nu vedeam pietrele sa le ocolesc din cauza vitezei si le luam pe toate si 2) frana nu tinea din cauza vitezei mari si a faptului ca mai tot timpul eram prin aer. M-am oprit exact la fix cat sa nu cad intr-un sant…. dar acum stau si ma gandesc la saraca bicla cate a indurat. Dupa faza asta cred ca mi s-a descentrat nitel roata din spate si am mancat un sfert din sabotii de la frana de pe spate. Nu mai zic de furca care si-a marit jocul. Nu recomand sub nici o forma acest sport celor care nu au cel putin un an experienta de mers pe bicicleta… acum serios vorbesc… poti sa cazi oricand si sa dai cu capul de o piatra sau mai rau sa nu te tina franele sau sa pierzi controlul biclei si sa cazi in hau… unul din noi era sa o pateasca si s-a oprit cu roata din fata deja indreptata in jos. Vorbesc foarte serios, aveti grija ca nu este de joaca.
Am ajuns si la locul nostru traditional de facut poze si expus bicle. 
Ne-am mai oprit din cand in cand ca sa facem poze si splash downuri prin balti. 
La un moment dat ajungem la o deschidere si hopa… nori puternici de ploaie, tunete fulgere… clar ne prinde furtuna. Nu stiu cat de bine se vede din pozele facute cu telefonul dar se vedeau pur si simplu siroaiele de apa cum cadeau din nori.
In 5 minute dupa ce am facut aceasta poza gata… s-a dat drumu la apa. I-am dat cu toata viteza posibila inainte…. imi venea apa pe fata, in pantaloni, in ochi… peste tot. La un moment dat conduceam si cu un singur ochi ca sa nu ma opresc pentru ca prinsesem viteza si eram deja obisnuit. In timp ce dadeam la pedale simteam apa in pantaloni si in adidasi. A fost super! Intr-un final am iesit pe drum asfaltat – Sinaia – Targoviste – la vreo 15 km de Sinaia. Aici a fost super interesant pentru ca puteam sa-i dau la viteza maxima… asta pana la serpentine cand franam cu tot ce aveam in mine. Cand luam curbele de pe serpentine saraca bicla facea ca o dacie cu planetarele duse din cauza ca atingea roata din spate puternic. In linie dreapta cauciucurile groase si noi scoteau un sunet atat de puternic de zici ca eram troleu. Dupa ce s-au terminat serpentinele a fost doar panta si am prins viteze incredibile mai ales pentru ca nu era trafic… normal… ce retardat in afara de noi se aventura pe acolo pe vremea aia. La un moment dat trece o rata pe langa noi si m-am uitat la oamenii din ea care aratau si radeau de noi. 
Anyway… am ajuns in vale la intersectia cu DN1 si ne-am oprit la un chiosc cu cateva scaunele afara. Paradoxal s-a oprit si ploaia. Unii dintre noi aveau haine de schimb… eu nu. Mi-a dat cineva un hanorac… daca nu faceam miscarea asta sigur ma imbolnaveam de ceva la cat de ud puteam sa fiu. In timp ce ne schimbam ieseau aburi din noi… asa cum ies aburi din paduri la munte. Incredibil. All in all a fost o experienta de neuitat… poate cea mai tare iesire pe care am facut-o vreodata cu bicla.
Am prins trenul de 15:30… tot asa ne-am imprastiat in 3 vagoane, legat bicle. De data asta am adormit instant si m-am trezit undeva dupa Ploiesti. Apropo… am descoperit un bug la Mobile Tracking System. Se pare ca imi genereaza o exceptie cand ma aflu pe longitudine sau latitudine fixa (adica fara zecimale – sau mai exact fara minute si secunde). Curioasa treaba… am bagat-o pe todo list. Am ajuns in Bucuresti pe la 6 cred… nu mai stiu. Toti am avut cate o problema la bicle… la toti ne-au cam luat-o razna franele – cel putin la mine s-a dus sigur jumate din fiecare sabot de la frana de pe spate. Nu mai zic de roata descentrata. Am plecat fiecare catre casele lor… la intoarcere eram atat de rupt incat nu cred ca am prins mai mult de 15 km/h pe Grivitei. Mi-am luat o cola, am facut baie, am mancat si m-am culcat… am dormit vreo 18 ore cumulat. Duminica seara (excursia a fost sambata) am mers la refit… centrat roata si schimbat inapoi pe slickuri. Sunt zvonuri ca vom merge si saptamana viitoare daca nu cealalalta ori tot la Babele dar pe un alt traseu inapoi ori la Paraul Rece pe drum.
Din aceasta iesire am ajuns la cateva concluzii. Prima ar fi ca anul trecut aveam o conditie fizica mai buna… ce dracu acum nu am reusit sa urc fara pauza drumul de la strada principala din Busteni pana la telecabina… e drept ca nu puteam sa schimb pe foaia mica din cauza tehnologiei de ultima ora folosita in bicla mea si poate si din cauza ca aveam 3 sticle de apa minerala in rucsac. Dar totusi… something must be done… si ma gandesc serios sa ma apuc de sala. Alta concluzie ar fi ca imi trebuie bicla calumea daca vreau sa fac des chestia asta. DHSul s-a comportat admirabil… dar pur si simplu nu este facuta pentru asa ceva si poate deveni extrem de periculoasa. Din nou subliniez faptul ca daca nu sunteti pregatiti fizic si psihic de o astfel de iesire mai bine incercati pe un deal sau ceva mai lejer. O clipa de neatentie si gata… s-a terminat.
Until next time, drive safe. 
