PBX Telecom

S-au intamplat multe. Prea multe. Nu am avut timp sa scriu despre ele pana acum. Scriu aceste randuri din aeroportul Schiphol din Olanda. Zborul meu pleaca la ora 19:05 si e 15:01. Am ajuns aici in jur de ora 13. M-am plimbat din restaurant in restaurant pana cand am gasit unul care are priza 220 libera. Am scos fericit laptopul si am dat sa intru pe net. No free wireless internet. Bleah. Aeroporturile din Orlando si Bangkok au net peste tot dar la noi aici in UE nimic (in afara de aeroportul din Viena). Anyway vazandu-ma lipsit de legatura cu outside world (culmea spun asta intr-un aeroport international) am inceput sa-mi gasesc de lucru pe calculator offline like the good old times. Am jucat niste Heroes of Might and Magic II vreo o ora dar m-am plictisit parca nu e acelasi joc cand il vad pe un display lcd. De regula imi iau niste episoade din Star Trek sau Friends la mine, niste filme, niste casti de data asta nimic nu stiu cum am reusit. Asa ca avand niste ore libere m-am decis sa scriu ce s-a intamplat cu mine in ultima vreme. Pretty wild ride if I do say so myself.

Totul a inceput prin vara cand un sir de intamplari incredibile (stiti documentarul de pe Discovery Connections?) au facut ca eu si Andrei sa plecam impreuna cu niste parteneri de afaceri in Thailanda. A fost chiar out of the blue. In doua saptamani de la inceputul discutiilor m-am trezit in Asia. Tot drumul m-am gandit ehh Thailanda are nivelul de trai similar cu cel al Romaniei deci nu o sa fiu impresionat de mai nimic acolo. Cand am iesit din terminal am ramas stunned sa vad designeul impresionant al aeroportului.

Si mai uimit am fost de primire toate fetele de pe acolo au acel salut budhist foarte dragut. Marturisesc ca sunt un mare fan al acestei religii ma rog e mai mult a way of life decat o religie. Revenind la fete am aflat mai tarziu ca sunt de 4 ori mai multe fete decat barbati in aceasta tara cica o problema de alimentatie care favorizeaza nu stiu ce care are legatura cu structura genetica – I wasn’t really paying attention. Ok, iesim din aeroport care e cel mai mare in care am fost pana acum. Am luat doua taxiuri pana in dowtown Bangkok. Interesant e ca in Thailanda se conduce invers ca la englezi. Toate ca toate ai impresia ca te obisnuiesti pana ajungi la un sens giratoriu cand incepi sa intrii in panica ca a innebunit soferul. Este o autostrada imensa (x benzi si y benzi elevate) pana in Bangkok. Am zis e ok au si ei o autostrada si un aeroport frumos nu se compara ele cu DN1 si Henri Coanda dar nu-i mare scofala. Cand am intrat in oras si am vazut incredibila infrastructura pe care o au am incetat sa mai compar Romania cu Thailanda.

Nu stiu cum se poate la ei si la noi nu. Nu inteleg. Cum am ajuns am facut o prezentare a produselor noastre SMC si MTS si am atras imediat atentia celor de acolo. Este suficient sa spun ca excursia noastra (business wise) in Thailanda a fost un succes neasteptat si nu voi mai comenta pe marginea acestui aspect intrucat sunt inca niste detalii care nu trebuie sa fie publice at this time.

Dupa inca cateva prezentari am plecat imediat din Bangkok in Pattaya (un fel de Mamaia la noi) un orasel la vreo 160 km. Interesant este ca deplasarea am facut-o intr-un BMW M5 cu 220 km/h. It was an insane ride. Daca nu ratam iesirea de pe autostrada cred ca ajungeam in 50 de minute. Dupa ce ne-am lasat bagajele si am stat putin sa ne dezmortim am dat o tura pe Walking Street (o zona plina de puburi, gogo clubs si toate cele). Cel mai socant lucru din aceasta tara este faptul ca fetele pur si simplu urla dupa tine. Incredibil. Parca eram Elvis. Daca nu esti atent nitel ti se urca la cap si cand te intorci prin Europa o sa-ti vina sa te sinucizi. Anyway cel mai bine a zis-o cineva de acolo (sa incerc sa reproduc exact ce a zis): You know how it is you hang out with your friends in a bar and suddenly a good looking blonde walks in. Everything stops, everybody is looking at her and wants to have her. Well here in Thailand you are the blonde girl! Guys sincer va spun, domnul nu a exagerat cu absolut nimic.

Am stat in Thailanda aproximativ 3 saptamani mergand dintr-o prezentare in alta. Am facut naveta de mai multe ori intre Bangkok si Pattaya. Mama se uita pe net cu MTSul sa vada ce fac si greseala mea era ca foloseam si GPSul care raporta viteza de deplasare si cand vedea 160 km/h imi dadea mesaj sa-i spun soferului sa mearga mai incet.  Am fost all over Bangkok prin toate hotelurile de 5 stele (Hilton, Queen’s Park, Marriott and so on)

, vreo 10 malluri si aproape in fiecare seara la multiplex. Am vazut toate filmele date in vara. Am vizitat si canalele de langa Bangkok cu o barca speciala. Impresionant pur si simplu nu vezi asa ceva in fiecare zi. Apropo, pe aceste canale s-a filmat 007: The World is Not Enough.

La intoarcerea din Thailanda, finally, s-a intamplat minunea si mi-am cumparat prima mea masina. A shiny blue Ford Ka. La aproape 4 luni de cand o am pot sa spun ca a fost cea mai tare afacere pe care am facut-o vreo data (present subject excluded :p). Nu am avut nici cea mai mica problema cu ea si am mers aproape in fiecare weekend pe undeva. De cand am luat-o am facut 14.000 km. Am mers cu ea si pe drum forestier (serpentine pe munte) vreo 40 de km, am facut Transfagarasanul de 2 ori si multe altele.

sugestiv numele?

Din pacate rezultatele calatoriei in Thailanda s-au lasat asteptate o buna bucata de vreme lucru care a generat niste turbulente in cadrul Fightersoft Multimedia SRL. Rezultatul acestor turbulente a fost plecarea lui Andrei din companie. Nu vreau sa comentez pe marginea acestui subiect a fost alegerea lui pe care o respect. Nu am inteles-o, dar o respect.

Intre timp eu m-am concetrat pe dezvoltarea tehnologiilor Fightersoft in special engineul de streaming Star Media Center si engineul de localizare Mobile Tracking System. De asemenea am deosebita placere sa va prezint PBX Telecom companie pe care am pornit-o recent care se ocupa de redistribuirea canalelor TV romanesti. Proiectul este inca la inceput, in stadiul de beta. Cu toate acestea promite mult si incepand cu primul trimestru al lui 2008 prezenta sa pe piata va fi simtita din plin de catre toata lumea pentru ca aduce o abordare originala la conceptul de web tv si nu numai. Intre timp va invit sa explorati aplicatia pe http://www.pbxtelecom.ro. De asemenea veti observa si o sectiune speciala pentru transmiterea de spectacole de opera (si nu numai) online. Avem deja un numar de concerte, iar as we speak se lucreaza la un portal gandit special pentru acest proiect.

La inceputul lunii decembrie am inceput sa lucram la structurarea companiei Fightersoft. Am deosebita placere sa va spun ca acum Fightersoft Multimedia este o companie publica listata pe NASDAQ. Tot mecanismul va fi functional incepand cu primele luni ale lui 2008. Impreuna cu dl Dan Manea (cel de-al doilea asociat ramas in Fightersoft Multimedia SRL) sunt actionar in aceasta companie publica. Functia mea este Chief Creative Officer (CCrO), de asemenea sunt si membru al boardului companiei. Pentru mai multe detalii va rog sa accesati http://www.fightersoftinc.com. Cel mai impresionant lucru este ca prin 97 cand am scris prima aplicatie semnata Fightersoft foloseam titlul The Fightersoft Corporation. A durat 10 ani, dar acel titlu acum este perfect adevarat acum.

Sunt inca foarte multe elemente care pot merge aiurea privind aceasta constructie dar eu sunt optimist (mereu am fost) si prefer sa vad un viitor pozitiv. Cred ca daca vrei sa reusesti ceva trebuie sa faci si multe sacrificii sau mai bine zis leaps of faith. Nu ma consider un om religios, dar pur si simplu lumea asta nu se rezuma la o serie de if-uri oricat de mult mi-ar place mie ca programator sa vad lucrurile asa. Nu cred ca jucand mereu safe poti sa realizezi prea multe intrucat incepi sa-ti construiesti o gramada de bariere in jurul tau pe care nu le vei mai darama niciodata.

Cand ma pregateam si eu de Craciun am auzit ca trebuie sa ma duc pana in Olanda pentru a seta un server SMC pentru o demonstratie tehnologica pentru un mare post de televiziune european (nu pot da numele). The actual demo va avea loc la sfarsitul anului/inceputul lui 2008. Sper sa fie ok ar insemna foarte mult pentru companie (si implicit pentru actiuni :p).

Am plecat joi cu serverul intr-o valiza Zepter. Am uitat sa scot hddul asa ca saracul calculator a trebuit sa inghita toate imbulzelile celor de la luggage handling. Vineri am pus serverul intr-un datacenter din Hilversum (un orasel de langa Amsterdam). Am avut mare noroc totul a mers perfect. Am facut toate setarile necesare si am avut o intalnire pentru a prezenta tehnologia contactului nostru de aici. Everything was ok. Sambata, intrucat totul a fost rezolvat de vineri am avut-o libera si m-am plimbat prin Amsterdam si implicit The Red Light District.

Ce pot sa zic Walking Street din Pattaya (Thailanda) este pe langa The Red Light District cum este Ferentariul pe langa Drumul Taberei.  A fost chiar monoton.  Orasul este foarte frumos totusi cam grena ce imi place cel mai mult este faptul ca ORICINE foloseste bicicleta aici. Sunt piste peste tot, bicicletele au mereu prioritate. Noaptea, la -5 grade am vazut fete, oameni in varsta etc toti pedaland cu viteza chiar. Asta da avans social. Suntem asa departe de vest am avut impresia ca ne-am apropiat am intrat in UE, Nato etc dar tot suntem la eoni lumina distanta. Nu ma refer la blocurile gri cu reclame pe ele sau gunoaie sau la traficul Bucurestean ci la felul nostru de a fi. Suntem jos de tot.

Cu toate astea tot Romania este tara in care as vrea sa traiesc. De ce oare? Patriotism? Poate da dar in adevaratul sens al cuvantului nu asa mindless cum sunt majoritatea. Va spun ca nu puteam sa dorm am stat intr-o garsoniera (destul de frumoasa de altfel) la etajul 2 al unei cladiri din centrul Amsterdamului si auzeam lumea pe strada cum vorbea in olandeza. Cum am deschis PBX TVul sa aud niste stiri in romana m-am linistit. Inteleg ce simt romanii plecati peste hotare au plecat pentru o viata mai buna, dar cred ca le este imposibil sa nu se uite in urma si sa nu doreasca o legatura cat de mica cu comunitatea din Romania. De aceea voi face tot ce imi sta in putere sa creez din PBX aceasta legatura with the moderland. Probabil este ceva in codul genetic care te face sa pastrezi mereu un loc in inima pentru locul in care te-ai nascut. Totusi stau si ma gandesc ca nu am simtit aceste lucruri cand am fost in State. Sincer, cultura vest europeana este mai indepartata de mine decat cea americana. Probabil din cauza asta folosesc atat de multe americanisme in aceste randuri. Majoritatea persoanelor le folosesc ca sa para cool sau inteligenti io-te domne stiu engleza. Eu le folosesc pentru ca din pacate am evoluat impreuna cu acest mod de exprimare intiparit undeva. Asta e there’s no hope for me.

Inca 25 de minute si incepe check-inul pentru Munich. Wish me a safe flight! :p Ce chestie m-a costat transportul din centrul Amsterdamului (ce-i drept am mers pe jos pana la Centraal Station) 2.75 euro si statul 2 ore la un restaurant asteptand zborul 20 euro. Detalii.

Hiuf… am ajuns acasa! It was a close one let me tell you. Cand am ajuns in Munich era foarte frig si conditii nefavorabile. Bine ca a aterizat ok… eu am vazut pista de abia la 20 metrii altitudine. Nu stiu cum fac pilotii astia de avioane… sunt zei. In fine… alerg eu repede ca si-asa zborul meu avuseze intarziere si boardingul la zborul spre Bucuresti incepuse cand am aterizat eu. Dupa ce am iesit din 331 (autobuzul care ne-a adus de la avion) am alergat repede spre Gate 39. Cred ca a fost in celalalt capat al aeroportului. Am ajuns acolo si dintr-o data au inceput sa se auda injuraturi in romana. Ehhhhhh there’s no place like home. Boardingul era deja intarziat cu vreo 40 de minute. Am auzit si un anunt ca zborul catre Polonia a fost amanat definitiv din cauza conditiilor nefavorabile. Deja ma gandeam cum imi petrec noaptea in aeroport. Cand gandurile mele erau cele mai sumbre dintr-o data apare pe monitor: BOARDING NOW. Hiuuuuuuuuuuuufff. Oricum… nu a fost totul lipsit de peripetii…. am decolat dupa vreo 45 de minute din cauza ca – atentie – inghetasera motoarele… eh… niste detalii. Au venit niste masini speciale, au umblat pe la ele si a plecat catre pista.

Acolo am mai dat de niste masini speciale care au dat cu o solutie pe aripi (banuiesc ca tot ceva contra inghetului). Am fost usurat (doar la figurat) cand am aterizat si am vazut “Welcome to Henri Coanda International Airport OTOPENI”.

Wild ride… like I said. Si uite ca a venit si Craciunul. Va doresc tuturor sarbatori fericite alaturi de cei dragi si sa ne auzim cu bine in 2008!

Start Slide Show with PicLens Lite