Sa va spun cateva cuvinte despre PBX TV 100 Set-Top-Box. Inca din primvara acestui an lucram cu niste parteneri din Korea la constructia acestor cutiute care au scopul de a inlocui PCul prin a face disponibil tot contentul PBX TV (si nu numai) direct pe televizor. La inceputul lunii septembrie au ajuns la noi si de atunci lucram la middleware (adica soft). Ca hardware sunt motorizate de un procesor AMD Alchemy la 700 MHZ MIPS2, ruleaza Windows CE 5.0 si au un flash de 2 gigs. In aceste doua luni am reusit sa construim o versiune functionala – adica:

- posibilitatea vizionarii tuturor canalelor din grila PBX TV
- posibilitatea alegerii retelei PBX
- facilitatea re-run este implementata
- interfata de configurare a placii de retea a deviceului
- totul doar din telecomanda
- posibilitate iesire in sistemul de operare unde utilizatorul are acces la IE, pdf viewer, excel viewer, doc viewer, ppt viewer and so on and so forth
- volum up/down, next/prev channel, mute si alte chestii usuale de STB

Intentia noastra este de a crea o platforma media deschisa. De aceea utilizatorul poate sa iasa din aplicatia PBX TV (care se incarca automat la bootare) si poate sa foloseasca in continuare cutia ca un PC obisnuit. Intentionam sa adaugam o gramada de alte facilitati – multe dintre care vreau sa fie surpriza la momentul lansarii deci nu le voi insira aici. Doar credeti-ma ca o sa fie foarte tare!

Marele absent din acest val de releasuri este clientul pentru Windows PC. Nu voi dezvalui ce va aduce nou, doar ma voi limita la a spune ca este cel mai important release al aplicatiei de cand a fost lansata acum 2 ani (pe 11 Noiembrie 2007). Vezi si titlul postului. In curand. Doar la PBX TV. Stay tuned.

Start Slide Show with PicLens Lite

Totul a inceput prin vara cand un sir de intamplari incredibile (stiti documentarul de pe Discovery Connections?) au facut ca eu si Andrei sa plecam impreuna cu niste parteneri de afaceri in Thailanda. A fost chiar out of the blue. In doua saptamani de la inceputul discutiilor m-am trezit in Asia. Tot drumul m-am gandit ehh Thailanda are nivelul de trai similar cu cel al Romaniei deci nu o sa fiu impresionat de mai nimic acolo. Cand am iesit din terminal am ramas stunned sa vad designeul impresionant al aeroportului.

Si mai uimit am fost de primire toate fetele de pe acolo au acel salut budhist foarte dragut. Marturisesc ca sunt un mare fan al acestei religii ma rog e mai mult a way of life decat o religie. Revenind la fete am aflat mai tarziu ca sunt de 4 ori mai multe fete decat barbati in aceasta tara cica o problema de alimentatie care favorizeaza nu stiu ce care are legatura cu structura genetica – I wasn’t really paying attention. Ok, iesim din aeroport care e cel mai mare in care am fost pana acum. Am luat doua taxiuri pana in dowtown Bangkok. Interesant e ca in Thailanda se conduce invers ca la englezi. Toate ca toate ai impresia ca te obisnuiesti pana ajungi la un sens giratoriu cand incepi sa intrii in panica ca a innebunit soferul. Este o autostrada imensa (x benzi si y benzi elevate) pana in Bangkok. Am zis e ok au si ei o autostrada si un aeroport frumos nu se compara ele cu DN1 si Henri Coanda dar nu-i mare scofala. Cand am intrat in oras si am vazut incredibila infrastructura pe care o au am incetat sa mai compar Romania cu Thailanda.

Nu stiu cum se poate la ei si la noi nu. Nu inteleg. Cum am ajuns am facut o prezentare a produselor noastre SMC si MTS si am atras imediat atentia celor de acolo. Este suficient sa spun ca excursia noastra (business wise) in Thailanda a fost un succes neasteptat si nu voi mai comenta pe marginea acestui aspect intrucat sunt inca niste detalii care nu trebuie sa fie publice at this time.

Dupa inca cateva prezentari am plecat imediat din Bangkok in Pattaya (un fel de Mamaia la noi) un orasel la vreo 160 km. Interesant este ca deplasarea am facut-o intr-un BMW M5 cu 220 km/h. It was an insane ride. Daca nu ratam iesirea de pe autostrada cred ca ajungeam in 50 de minute. Dupa ce ne-am lasat bagajele si am stat putin sa ne dezmortim am dat o tura pe Walking Street (o zona plina de puburi, gogo clubs si toate cele). Cel mai socant lucru din aceasta tara este faptul ca fetele pur si simplu urla dupa tine. Incredibil. Parca eram Elvis. Daca nu esti atent nitel ti se urca la cap si cand te intorci prin Europa o sa-ti vina sa te sinucizi. Anyway cel mai bine a zis-o cineva de acolo (sa incerc sa reproduc exact ce a zis): You know how it is you hang out with your friends in a bar and suddenly a good looking blonde walks in. Everything stops, everybody is looking at her and wants to have her. Well here in Thailand you are the blonde girl! Guys sincer va spun, domnul nu a exagerat cu absolut nimic.

Am stat in Thailanda aproximativ 3 saptamani mergand dintr-o prezentare in alta. Am facut naveta de mai multe ori intre Bangkok si Pattaya. Mama se uita pe net cu MTSul sa vada ce fac si greseala mea era ca foloseam si GPSul care raporta viteza de deplasare si cand vedea 160 km/h imi dadea mesaj sa-i spun soferului sa mearga mai incet.  Am fost all over Bangkok prin toate hotelurile de 5 stele (Hilton, Queen’s Park, Marriott and so on)

, vreo 10 malluri si aproape in fiecare seara la multiplex. Am vazut toate filmele date in vara. Am vizitat si canalele de langa Bangkok cu o barca speciala. Impresionant pur si simplu nu vezi asa ceva in fiecare zi. Apropo, pe aceste canale s-a filmat 007: The World is Not Enough.

La intoarcerea din Thailanda, finally, s-a intamplat minunea si mi-am cumparat prima mea masina. A shiny blue Ford Ka. La aproape 4 luni de cand o am pot sa spun ca a fost cea mai tare afacere pe care am facut-o vreo data (present subject excluded :p). Nu am avut nici cea mai mica problema cu ea si am mers aproape in fiecare weekend pe undeva. De cand am luat-o am facut 14.000 km. Am mers cu ea si pe drum forestier (serpentine pe munte) vreo 40 de km, am facut Transfagarasanul de 2 ori si multe altele.

sugestiv numele?

Din pacate rezultatele calatoriei in Thailanda s-au lasat asteptate o buna bucata de vreme lucru care a generat niste turbulente in cadrul Fightersoft Multimedia SRL. Rezultatul acestor turbulente a fost plecarea lui Andrei din companie. Nu vreau sa comentez pe marginea acestui subiect a fost alegerea lui pe care o respect. Nu am inteles-o, dar o respect.

Intre timp eu m-am concetrat pe dezvoltarea tehnologiilor Fightersoft in special engineul de streaming Star Media Center si engineul de localizare Mobile Tracking System. De asemenea am deosebita placere sa va prezint PBX Telecom companie pe care am pornit-o recent care se ocupa de redistribuirea canalelor TV romanesti. Proiectul este inca la inceput, in stadiul de beta. Cu toate acestea promite mult si incepand cu primul trimestru al lui 2008 prezenta sa pe piata va fi simtita din plin de catre toata lumea pentru ca aduce o abordare originala la conceptul de web tv si nu numai. Intre timp va invit sa explorati aplicatia pe http://www.pbxtelecom.ro. De asemenea veti observa si o sectiune speciala pentru transmiterea de spectacole de opera (si nu numai) online. Avem deja un numar de concerte, iar as we speak se lucreaza la un portal gandit special pentru acest proiect.

La inceputul lunii decembrie am inceput sa lucram la structurarea companiei Fightersoft. Am deosebita placere sa va spun ca acum Fightersoft Multimedia este o companie publica listata pe NASDAQ. Tot mecanismul va fi functional incepand cu primele luni ale lui 2008. Impreuna cu dl Dan Manea (cel de-al doilea asociat ramas in Fightersoft Multimedia SRL) sunt actionar in aceasta companie publica. Functia mea este Chief Creative Officer (CCrO), de asemenea sunt si membru al boardului companiei. Pentru mai multe detalii va rog sa accesati http://www.fightersoftinc.com. Cel mai impresionant lucru este ca prin 97 cand am scris prima aplicatie semnata Fightersoft foloseam titlul The Fightersoft Corporation. A durat 10 ani, dar acel titlu acum este perfect adevarat acum.

Sunt inca foarte multe elemente care pot merge aiurea privind aceasta constructie dar eu sunt optimist (mereu am fost) si prefer sa vad un viitor pozitiv. Cred ca daca vrei sa reusesti ceva trebuie sa faci si multe sacrificii sau mai bine zis leaps of faith. Nu ma consider un om religios, dar pur si simplu lumea asta nu se rezuma la o serie de if-uri oricat de mult mi-ar place mie ca programator sa vad lucrurile asa. Nu cred ca jucand mereu safe poti sa realizezi prea multe intrucat incepi sa-ti construiesti o gramada de bariere in jurul tau pe care nu le vei mai darama niciodata.

Cand ma pregateam si eu de Craciun am auzit ca trebuie sa ma duc pana in Olanda pentru a seta un server SMC pentru o demonstratie tehnologica pentru un mare post de televiziune european (nu pot da numele). The actual demo va avea loc la sfarsitul anului/inceputul lui 2008. Sper sa fie ok ar insemna foarte mult pentru companie (si implicit pentru actiuni :p).

Am plecat joi cu serverul intr-o valiza Zepter. Am uitat sa scot hddul asa ca saracul calculator a trebuit sa inghita toate imbulzelile celor de la luggage handling. Vineri am pus serverul intr-un datacenter din Hilversum (un orasel de langa Amsterdam). Am avut mare noroc totul a mers perfect. Am facut toate setarile necesare si am avut o intalnire pentru a prezenta tehnologia contactului nostru de aici. Everything was ok. Sambata, intrucat totul a fost rezolvat de vineri am avut-o libera si m-am plimbat prin Amsterdam si implicit The Red Light District.

Ce pot sa zic Walking Street din Pattaya (Thailanda) este pe langa The Red Light District cum este Ferentariul pe langa Drumul Taberei.  A fost chiar monoton.  Orasul este foarte frumos totusi cam grena ce imi place cel mai mult este faptul ca ORICINE foloseste bicicleta aici. Sunt piste peste tot, bicicletele au mereu prioritate. Noaptea, la -5 grade am vazut fete, oameni in varsta etc toti pedaland cu viteza chiar. Asta da avans social. Suntem asa departe de vest am avut impresia ca ne-am apropiat am intrat in UE, Nato etc dar tot suntem la eoni lumina distanta. Nu ma refer la blocurile gri cu reclame pe ele sau gunoaie sau la traficul Bucurestean ci la felul nostru de a fi. Suntem jos de tot.

Cu toate astea tot Romania este tara in care as vrea sa traiesc. De ce oare? Patriotism? Poate da dar in adevaratul sens al cuvantului nu asa mindless cum sunt majoritatea. Va spun ca nu puteam sa dorm am stat intr-o garsoniera (destul de frumoasa de altfel) la etajul 2 al unei cladiri din centrul Amsterdamului si auzeam lumea pe strada cum vorbea in olandeza. Cum am deschis PBX TVul sa aud niste stiri in romana m-am linistit. Inteleg ce simt romanii plecati peste hotare au plecat pentru o viata mai buna, dar cred ca le este imposibil sa nu se uite in urma si sa nu doreasca o legatura cat de mica cu comunitatea din Romania. De aceea voi face tot ce imi sta in putere sa creez din PBX aceasta legatura with the moderland. Probabil este ceva in codul genetic care te face sa pastrezi mereu un loc in inima pentru locul in care te-ai nascut. Totusi stau si ma gandesc ca nu am simtit aceste lucruri cand am fost in State. Sincer, cultura vest europeana este mai indepartata de mine decat cea americana. Probabil din cauza asta folosesc atat de multe americanisme in aceste randuri. Majoritatea persoanelor le folosesc ca sa para cool sau inteligenti io-te domne stiu engleza. Eu le folosesc pentru ca din pacate am evoluat impreuna cu acest mod de exprimare intiparit undeva. Asta e there’s no hope for me.

Inca 25 de minute si incepe check-inul pentru Munich. Wish me a safe flight! :p Ce chestie m-a costat transportul din centrul Amsterdamului (ce-i drept am mers pe jos pana la Centraal Station) 2.75 euro si statul 2 ore la un restaurant asteptand zborul 20 euro. Detalii.

Hiuf… am ajuns acasa! It was a close one let me tell you. Cand am ajuns in Munich era foarte frig si conditii nefavorabile. Bine ca a aterizat ok… eu am vazut pista de abia la 20 metrii altitudine. Nu stiu cum fac pilotii astia de avioane… sunt zei. In fine… alerg eu repede ca si-asa zborul meu avuseze intarziere si boardingul la zborul spre Bucuresti incepuse cand am aterizat eu. Dupa ce am iesit din 331 (autobuzul care ne-a adus de la avion) am alergat repede spre Gate 39. Cred ca a fost in celalalt capat al aeroportului. Am ajuns acolo si dintr-o data au inceput sa se auda injuraturi in romana. Ehhhhhh there’s no place like home. Boardingul era deja intarziat cu vreo 40 de minute. Am auzit si un anunt ca zborul catre Polonia a fost amanat definitiv din cauza conditiilor nefavorabile. Deja ma gandeam cum imi petrec noaptea in aeroport. Cand gandurile mele erau cele mai sumbre dintr-o data apare pe monitor: BOARDING NOW. Hiuuuuuuuuuuuufff. Oricum… nu a fost totul lipsit de peripetii…. am decolat dupa vreo 45 de minute din cauza ca – atentie – inghetasera motoarele… eh… niste detalii. Au venit niste masini speciale, au umblat pe la ele si a plecat catre pista.

Acolo am mai dat de niste masini speciale care au dat cu o solutie pe aripi (banuiesc ca tot ceva contra inghetului). Am fost usurat (doar la figurat) cand am aterizat si am vazut “Welcome to Henri Coanda International Airport OTOPENI”.

Wild ride… like I said. Si uite ca a venit si Craciunul. Va doresc tuturor sarbatori fericite alaturi de cei dragi si sa ne auzim cu bine in 2008!

Start Slide Show with PicLens Lite

Am reusit sa dorm vreo 3 ore. Am plecat la 5:15 de acasa si am ajuns la Gara de Nord la 5:45.

Aici era punctul de intalnire. Au fost toti destul de punctuali – am fost 8 in total. In general au predominat cadrele UMF… a mea fiind cea mai prost echipata – un amarat de DHS care mai avea si joc in furca.

Pe la casa de bilete am dat de alt grup care tot la Babele mergeau. Am zis ca ne intalnim noi prin Busteni – la telecabina. Am plecat cu un personal de Brasov la 6:15. Am pus tzoaclele in 3 vagoane – la iesiri – erau d-alea cu etaj. Mai nasol era ca nu aveam toti cablu sa le legam. Grupul nostru de 3 bicle erau legate doar primele doua si stateam mereu cu ochii pe ele intre statii sa nu cada din tren cu sau fara voia lor. Pentru bicle a trebuit sa mergem cu nasul pentru ca politica imbecilista a CFRului spune ca trebuie sa platesti un bilet extra al carui cost creste cu x lei pentru fiecare kilogram… si cum biclele au destul ajungea sa fie bicla de vreo 3-4 ori mai scumpa decat biletul meu. Anyway… dupa vreo 3 ore am ajuns in Busteni. Am mers repede la un magazin sa ne alminetam cu food si apoi am gonit spre telecabina. Coada nu era destul de mare dar ceva ceva tot era. Intr-un final ne-am strans toti biciclistii (noi, cei cu care ne-am intalnit la gara si inca 2 – tata si fiu – care au venit cu masina). In total eram vreo 15 si am urcat toti cu o singura telecabina cu bilet extra pentru bicle. Ciudata chestie…. m-a costat 6 RON biletul de la Bucuresti la Busteni si 21 RON telecabina. Pana acum a fost senin afara… dar cand am vazut ce venea de dupa munti m-a lasat un pic rece.

In fine… am urcat toate biclele inauntru si am intrat si noi pe unde am putut. Cum am plecat a inceput sa ploua. Cu cat urcam mai sus cu atat ploua mai tare… am facut si un film cu telefonul. Pentru aceasta excursie am folosit Nokia N73. Cum a ajuns telecabina pe platou s-a oprit ploaia. Am debarcat si ne-am strans langa casa telecabinei.

Mi-am pus bicla in pozitia de downhill – adica seaua mai jos – foaie mica si viteze inferioare. A fost foarte greu la inceput – primele 10 minute – nu prea esti pregatit de viteza la care ajungi si nici de terenul accidentat. A si cazut cineva din celelalte grupuri dar noroc ca avea super protectie (genunchiere, cotiere, vesta de protectie, casca). Ma gandesc serios sa ma bag si eu la asa ceva… nu de alta dar iti salveaza un picior, capul sau chiar viata. Am facut si prima pauza…. mai mult din cauza celor cu DHSul sau care nu au mai fost niciodata.

Ne-am lungit mai mult pana la urma si ne-am si bagat la masa. At this point au inceput sa se auda si sa se vada fulgere – desi nu ploua. Imi place in mod deosebit modul in care se aseaza pamantul pe roti si pe bicla cand vin de pe munte… priviti poza.

De priveliste nu zic nimic… este prea frumos. As veni in fiecare weekend.

Ceilalti au luat-o pe alt drum asa ca ne-am despartit… dar nu inainte sa schimbam niste adrese de messenger. Inainte sa plecam si noi, cativa au incercat sa faca niste splash downuri… din pacate nu mi-a iesit poza pe telefon ok.

De aici am dat nitel de blana… la un moment dat m-am speriat serios. Aveam viteza asa mare incat am scapat partial controlul biclei pentru ca 1) nu vedeam pietrele sa le ocolesc din cauza vitezei si le luam pe toate si 2) frana nu tinea din cauza vitezei mari si a faptului ca mai tot timpul eram prin aer. M-am oprit exact la fix cat sa nu cad intr-un sant…. dar acum stau si ma gandesc la saraca bicla cate a indurat. Dupa faza asta cred ca mi s-a descentrat nitel roata din spate si am mancat un sfert din sabotii de la frana de pe spate. Nu mai zic de furca care si-a marit jocul. Nu recomand sub nici o forma acest sport celor care nu au cel putin un an experienta de mers pe bicicleta… acum serios vorbesc… poti sa cazi oricand si sa dai cu capul de o piatra sau mai rau sa nu te tina franele sau sa pierzi controlul biclei si sa cazi in hau… unul din noi era sa o pateasca si s-a oprit cu roata din fata deja indreptata in jos. Vorbesc foarte serios, aveti grija ca nu este de joaca.

Am ajuns si la locul nostru traditional de facut poze si expus bicle. Ne-am mai oprit din cand in cand ca sa facem poze si splash downuri prin balti. La un moment dat ajungem la o deschidere si hopa… nori puternici de ploaie, tunete fulgere… clar ne prinde furtuna. Nu stiu cat de bine se vede din pozele facute cu telefonul dar se vedeau pur si simplu siroaiele de apa cum cadeau din nori.

In 5 minute dupa ce am facut aceasta poza gata… s-a dat drumu la apa. I-am dat cu toata viteza posibila inainte…. imi venea apa pe fata, in pantaloni, in ochi… peste tot. La un moment dat conduceam si cu un singur ochi ca sa nu ma opresc pentru ca prinsesem viteza si eram deja obisnuit. In timp ce dadeam la pedale simteam apa in pantaloni si in adidasi. A fost super! Intr-un final am iesit pe drum asfaltat – Sinaia – Targoviste – la vreo 15 km de Sinaia. Aici a fost super interesant pentru ca puteam sa-i dau la viteza maxima… asta pana la serpentine cand franam cu tot ce aveam in mine. Cand luam curbele de pe serpentine saraca bicla facea ca o dacie cu planetarele duse din cauza ca atingea roata din spate puternic. In linie dreapta cauciucurile groase si noi scoteau un sunet atat de puternic de zici ca eram troleu. Dupa ce s-au terminat serpentinele a fost doar panta si am prins viteze incredibile mai ales pentru ca nu era trafic… normal… ce retardat in afara de noi se aventura pe acolo pe vremea aia. La un moment dat trece o rata pe langa noi si m-am uitat la oamenii din ea care aratau si radeau de noi. Anyway… am ajuns in vale la intersectia cu DN1 si ne-am oprit la un chiosc cu cateva scaunele afara. Paradoxal s-a oprit si ploaia. Unii dintre noi aveau haine de schimb… eu nu. Mi-a dat cineva un hanorac… daca nu faceam miscarea asta sigur ma imbolnaveam de ceva la cat de ud puteam sa fiu. In timp ce ne schimbam ieseau aburi din noi… asa cum ies aburi din paduri la munte. Incredibil. All in all a fost o experienta de neuitat… poate cea mai tare iesire pe care am facut-o vreodata cu bicla.

Am prins trenul de 15:30… tot asa ne-am imprastiat in 3 vagoane, legat bicle. De data asta am adormit instant si m-am trezit undeva dupa Ploiesti. Apropo… am descoperit un bug la Mobile Tracking System. Se pare ca imi genereaza o exceptie cand ma aflu pe longitudine sau latitudine fixa (adica fara zecimale – sau mai exact fara minute si secunde). Curioasa treaba… am bagat-o pe todo list. Am ajuns in Bucuresti pe la 6 cred… nu mai stiu. Toti am avut cate o problema la bicle… la toti ne-au cam luat-o razna franele – cel putin la mine s-a dus sigur jumate din fiecare sabot de la frana de pe spate. Nu mai zic de roata descentrata. Am plecat fiecare catre casele lor… la intoarcere eram atat de rupt incat nu cred ca am prins mai mult de 15 km/h pe Grivitei. Mi-am luat o cola, am facut baie, am mancat si m-am culcat… am dormit vreo 18 ore cumulat. Duminica seara (excursia a fost sambata) am mers la refit… centrat roata si schimbat inapoi pe slickuri. Sunt zvonuri ca vom merge si saptamana viitoare daca nu cealalalta ori tot la Babele dar pe un alt traseu inapoi ori la Paraul Rece pe drum.

Din aceasta iesire am ajuns la cateva concluzii. Prima ar fi ca anul trecut aveam o conditie fizica mai buna… ce dracu acum nu am reusit sa urc fara pauza drumul de la strada principala din Busteni pana la telecabina… e drept ca nu puteam sa schimb pe foaia mica din cauza tehnologiei de ultima ora folosita in bicla mea si poate si din cauza ca aveam 3 sticle de apa minerala in rucsac. Dar totusi… something must be done… si ma gandesc serios sa ma apuc de sala. Alta concluzie ar fi ca imi trebuie bicla calumea daca vreau sa fac des chestia asta. DHSul s-a comportat admirabil… dar pur si simplu nu este facuta pentru asa ceva si poate deveni extrem de periculoasa. Din nou subliniez faptul ca daca nu sunteti pregatiti fizic si psihic de o astfel de iesire mai bine incercati pe un deal sau ceva mai lejer. O clipa de neatentie si gata… s-a terminat.

Until next time, drive safe.

Start Slide Show with PicLens Lite

To play with the new features of MTS you will need a Windows Mobile (2003, 5 or 6) smartphone or pocket pc, a bluetooth GPS receiver (optional) and Google Earth installed on your computer. You can grab Google Earth for free from here.

Let’s start by configuring your bluetooth GPS receiver to work with your Windows Mobile device (if you don’t have a GPS receiver then skip this part). For reference, in this article I will use a SPV C600 and a Sirf Star III bluetooth GPS receiver. You will first need to turn on the bluetooth on your device and pair with the GPS receiver. Please check the GPS receiver documentation if you have any problems (to save you some time, when asked for the passkey use either 0000 or 1234). In the Services window make sure that you will select Serial Port. After the pairing is complete go to the COM Ports menu and choose New Outgoing Port. Select your GPS receiver and choose a port such as COM7 (uncheck Secure Connection).

Now, you need to install the MTS client on your mobile device. Grab the MTS version appropriate for your device from here. Choose your network operator and create your account from Options – Settings – Your ID. If you have problems setting up MTS please consult the online help from here or post your problem on our discussion forum. Now go to the Options – Hardware screen. In the GPS COM Port select the COM port that you choosed when you paired the device (usually COM7). After pressing save do a Bluetooth Restart from Options – GPS Functions. To check if the GPS receiver is correctly working with your mobile device, go to Options – GPS Functions – Details. Note that it may take some time to get the position fix and thus coordinates and speed. To check if the GPS is working, check that the Last NMEA Sentence is not empty. If you get a message in the coordinates field stating to change the digit sign from , to . then close MTS. Go to the Settings window from your mobile device and choose Regional Settings. Change every digit sign to ” . ” from the Regional Settings window.

To quickly check your position go to the MTS Services page and search yourself either by localize or by satellite. If your position is correct then congratulations, you sucesfully configured MTS to work with your GPS receiver. Now to move on to the exciting stuff!

Remember that at the begining I mentioned that the GPS receiver is optional. We developed a technology that will automatically record GPS coordinates for the GSM towers. You only need to pass through a GSM tower area with the GPS receiver on and the coordinates for this particular cell are recorded. The more people with GPS receivers pass through the cell covered area, the more precise the cell tower is represented on the map. The catch is that when an user without a GPS receiver passes through this cell, his or hers position can be placed on the map using the coordinates of the GPS tower. Of course this type of positioning is no where as precise as the actual thing (the GPS receiver connected to MTS) but you can get a general location – and this is good enough for some people. Using MTS you can get almost all the map interactivity using only your mobile device without owning a GPS receiver. Is just like having a GPS without actually having it. Based on this concept we have developed a number of interesting features – mostly based on the interaction between the MTS server and the Google Earth servers.

Get your position directly on your mobile phone with or without a GPS receiver

Let’s say that you are traveling. Of course, friends and family can watch you (if you allow it) on the map on the computer just like we’ve seen above but let’s say that you want to see your position on the map for directions or orientation. No problem! Simply download the Google Maps for Mobile from http://www.google.com/gmm. After you install it on the mobile device, open it and go to Find Nearby Businesses. In the search field type http://mtsmobile.ro/v015gmmstargate. Replace stargate with your username. Your current position appears on the map! You can zoom in our out using the volume keys (if you have a smartphone) or using the touchscreen (if you have a pocket pc). You can press the key 1 and get detailed information about your location such as the date and time when this position was reported, the speed in km/h and the GSM tower description. Still disoriented? No problem! You can see your last 10 positions on the map! Simply go to the Find Nearby Businesses window and type in the search field http://mtsmobile.ro/v015gm2stargate_10 (again, replace stargate with your actual username). You can quickly jump from one location to another and get detailed information by pressing the phone’s keypad. But now let’s step up the level!

Get your position and path on Google Earth with or without a GPS receiver

If you didn’t install Google Earth yet then do it now. Again, you can grab it from here. It is free. Install and launch it. In the Places sidebar, right click My Places – Add – Network Link. In the Name field type in your username and in the Link field type http://mtsmobile.ro/v015gmmstargate (replace stargate with your username). Click on the Refresh tab. If you want to get your current location automatically updated on the map, in the Time-Based Refresh section choose Periodically and choose a value of 10 seconds or more. If you want the camera to be automatically placed on specified user (it’s breathless when tracking a single user but impractical when you want to view more users on the map at the same time) then check Fly to View on Refresh. After clicking ok, Google Earth should automatically zoom in on your location. You can also repeat these steps and add all your MTS friends in the places side bar and can see where they are in real time all over town, country or the world itself! There are no limits!

Another neat feature of MTS is the path. You can see every place you have been from now back to a few hours, a day or up to a month. To view a complete path you need to add two network links. The first are the locations themeselves – in the link field enter http://mtsmobile.ro/v015gm2stargate_20 (replace stargate with your desired username). Note the _20. The 20 is the number of locations to be displayed in reverse cronological order starting from now. You can change it to whatever suits you for example 10, 30, 100 (no more than 500). If you want to display only the path for today simply delete _20 and use only http://mtsmobile.ro/v015gm2stargate. After you are done adding this network link, add another (this one is for the yellow line that will connect the locations). In the link field use http://mtsmobile.ro/v015gm3stargate_20. The same notes as above are available here. The result should be something like in the screenshot. You can click on any location to get details such as location picture, traffic (who else passed through this cell in the recent time), the public transport available in this location, the sign posts and so on.

Still want more? What if I told you that this is only a small part of the entire project? We at Fightersoft noticed that although people want complex features with incredible eye candy and rich in options they also want their every day features to be simple and practical. We understood that. That’s why, while it is possible to do with MTS all that I presented in this article, you can also get a text only report of the last 500 locations you visited, you can find a friend no matter where in the world is by pressing two keys, you can write him or her a message in no time, you can get your e-mail messages directly on your mobilephone (basically a push email solution) and you don’t neccessarely have to carry an external device such as a GPS receiver if you want to view your position on a map. It’s simple and yet complex. It’s powerfull. Try it. Join a growing community where the world is our playground.

Granted, at this time (13th May 2007) the GSM towers with GPS coordinates gathered by the MTS server is ranging to about 3000 thousands mostly concentrated in Romania. If you have a GPS receiver please connect it to a MTS installed mobile device and simply go about your business – the database is building itself – you don’t have to do anything. Check the current MTS cells with GSM coordintes coverage maps.

In conclusion I want to repeat the links for the MTS and Google Earth interactivity:

http://mtsmobile.ro/v015gmmstargate – my current location

http://mtsmobile.ro/v015gm2stargate_20 – my last 20 locations

http://mtsmobile.ro/v015gm3stargate_20 – my last 20 locations united by a yellow line

Again, you can replace stargate with any MTS user and _20 with any number (no higher than 500) or delete it all together to get the locations just for today. Clicking on the links above should automatically launch Google Earth and you will be able to see my position on real time on the map. By the way, you don’t need to worry about what happens when you loose the GPS satellite fix – the MTS server will automatically switch to GSM positioning.

Watch out for the Symbian client that will include all of these features. Coming soon.

Stay tuned for more in the near future! See you… out there!

Start Slide Show with PicLens Lite

Cam acum o saptamana a fost expozitia de tehnica militara de la Romaero Baneasa. Ce sa zic… a fost foarte… informativ. Nu-mi amintesc nimic de acolo, doar ca am vazut multe arme, masini, tancuri si femei frumoase. A fost cool as hell (ironie) ca numai la Counter Strike ma gandeam. Uite 1-4, uite 2-2, uite 3-4. Ce mi-a placut in mod deosebit a fost faptul ca am avut voie sa facem poze cu echipamentele lor. Check the pics out.

. Hai ca ATVul de la M.A.I. mai e cum mai e… dar Humveeul e incredibil de periculos. Si ma refer la pasageri. Are cuie, surubaraie si tevi peste tot… daca mergi fara casca prin Bucuresti (nu mai zic de teren accidentat de razboi) ramai infipt cu capul in ceva. Au fost afara si niscaiva tancuri, elicoptere si avioane – all very interesting. Mai putin interesante au fost “echipamentele” expuse de politia romana…. o duba, un logan si un motor BMW. Astea le vedem cu totii pe strada. La fel si pompierii… niste auto speciale obisnuite. Anyway, let’s get down to business… am intrat inauntru. Aici guns, guns and more guns.

. It was a lot of fun. Era foarte interesant cand ma intreba vreun expozant… “pot sa va ajut cu ceva, va intereseaza ceva anume, sunteti in domeniu?”. Ce era sa-i zic… da… sunt un warlord, conduc o armata prin Sudan si vreau sa cuceresc lumea. Am venit aici sa cumpar arme, munitie si tancuri. Anyway, dupa arme am trecut la hardware mai serios cum ar fi un camion huge… imi tot aducea aminte de Tatra.

Am gasit si scut d-ala pentru multime… ce pot sa zic – este EXTREM de usor. Ma asteptam sa fie mult mai greu. Chiar nu stiu din ce e facut, dar e facut bine.

Cum am zis, a fost funny as hell, dar totusi nu pot sa nu remarc ingeniozitatea umana cand vine vorba de a ne omori unul pe altul. Doamne cate unelte am dezvoltat ca sa ne omoram. Ce pacat ca avansurile tehnologice sunt stimulate de cele mai deseori din motive militare. Va vine sa credeti ca de mai bine de 35 de ani nu ne-am mai intors pe Luna? Cum e posibil asa ceva… o parte din mine isi doreste ca razboiul rece sa nu se fi incheiat niciodata… acum eram mult mai departe tehnologic ca si planeta. Concurenta face totul. In opinia mea daca ar fi sa numesc un lucru – doar unul – prin care sa exprim de ce sunt cel mai mandru ca omenirea a realizat ar fi aselenizarea. Deseori stau pe balcon noaptea si ma uit la Luna si imi dau seama… Jeez, oameni ca si mine chiar au ajuns acolo, au atins-o! Este absolut fantastic. Pacat ca nu mai exista in ziua de azi un Kennedy care sa spuna “We choose to go to the Moon and do the other things not because they are easy, but because they are hard!”. Va dati seama ce au simtit primii oameni cand au vazut cu ochii lor curbura Pamantului? Cand lansau rachete V2 cu camere atasate aproape de orbita prin anii ‘50. De proiectul Voyager nu mai zic… testament al realizarilor umane… dupa ce si-a terminat misiunea si a intors camera spre Pamant… sa vezi ca defapt traiesti pe un punct albastru, sau astronautii care au facut slingshot in jurul lumii – pe partea cealalta… ce izoloare… in opinia mea astfel de momente si realizari reprezinta umanitatea at it’s best. We should be proud – nu existam degeaba. Ok… am deviat nitel… dar e dreptul meu, e blogul meu fac ce vreau. :p

Moving on, de 1 mai nu aveam nimic planificat. Dar pana la urma am mers cu bikeurile cu niste prieteni la un gratarel la padure. Dupa ce ne-am facut cumparaturile din Cora – apropo am gasit acolo un gratar de unica folosinta – foarte comod. Are si carbuni in el – ideal de luat pe bicicleta. Initial am vrut sa mergem pana la Pasarea (pe langa Branesti) dar era asa de frumos afara incat am mers mai departe. Am facut vreo 50 de km – pe DN3, Belciugatele, Mariuta – undeva pe langa (dar cand zic pe langa zic vreo 10 km) de Fundulea. Ne-am miscat bine avand in vedere rablele din dotare.

Pozele le-am facut cu un Nokia N73 si au iesit foarte bine pentru un telefon if I do say so myself.

Am mers vreo 20 de km pe drum de tara si eram cam speriati ca 2 dintre noi eram cu slickuri si daca faceam pana era nasol de tot. Aveam camere de rezerva dar 50 km dus, 50 km intors nu se fac instant pe bikeuri si daca ne prindea noaptea pe acolo era grav. Intr-un final am ajuns la destinatie – o padure izolata la cativa km de satul Mariuta din comuna Belciugatele (cred). Da… a fost atat de izolata incat daca te chinuiai nitel auzeai manelele de la unii sositi inaintea noastra la gratar. Ne-am mai plimbat nitel prin padure pana am gasit un luminis izolat. It was just perfect. Gratarul a fost mult prea bun… probabil si din cauza faptului ca tocmai mersesem 50 de km pe biciclete si puteam sa mancam si pietre ca ziceam ca-s bomboane. E… nu… al jokes aside chiar a fost bun. Inainte de plecare am vazut un nor cam negru care dadea a ploaie si am intrat nitel in panica. Dar din fericire vantul ne-a ajutat (si ma refer aici la fenomentul naturii nu la altcineva – prietenii stiu de ce).

La intoarcere a fost funny (mult mai putin pentru mine decat pentru my companions) ca mi s-au rupt pantalonii intre picioare. Si cum pedalam mai mult cu atat se rupeau mai mult. La un moment dat se mai tineau intr-o ata… dar eventually a cedat si aia. Tot drumul spre Bucuresti am mers asezat pe sa (sha) din motive tehnice… Anyway… all in one a fost great. Am prins si un apus de soare ca-n povesti.

Surprinzator la intoarcere am facut excellent timing. De la Fundulea pana la intersectia cu drumul spre Becliugatele (peste 10 km) am avut o viteza medie de 28 km/h. Multisor pentru niste amatori. In Bucuresti parca eram pe steroizi… am facut din cartierul Pantelimon (de langa Cora) pana in Pajura doar 38 de minute! Doar cu masina noaptea se mai ating valorile astea. Downsideul e ca dupa ce am ajuns acasa, am facut dus si m-am pus in pat am adormit instant. Ce sa zic… a fost super. Urmatorul proiect este sa incercam sa mergem cu biclele pana la Giurgiu. Sper sa reusim… vor fi in total vreo 130 de km dus-intors.

Azi a fost ziua barbatului. Nici nu stiam… de fapt nimeni nu prea stia… Am ajuns si noi din intamplare prin Tineretului (cautam celule MTS). Da, cu bikeurile. Ne-am oprit nitel p-acolo sa vedem si noi atmosfera. Destul de captivant.

In fine, de departe cele mai captivante au fost fetele de pe scena care (incercau) sa danseze. Si mai interesante erau iepuroaicele de la Playboy. Am reusit sa facem niscaiva poze interesante.

Ce sa zic… coditele alea albe fac totul… sau acopera totul?

Protagonistii acestor iesiri au fost (in afara de mine) ozn si ajfox – usernameuri de MTS. Chiar ma gandesc serios ca un premiu bun la urmatorul concurs MTS ar fi o bicla. Voi ce ziceti? Anyway, I have to get back to work now… dupa cum am spus si la inceput there is much work to be done. Stay tuned for some very important announcements from Fightersoft Multimedia these days. De asemenea nu uitati de programul de beta testing de la SMC – oricine este binevenit sa participe – just sign-up from http://www.smcmobile.ro.

Good bye everyone! See you out there!

Start Slide Show with PicLens Lite

Am bagat si celule in MTS. In Amsterdam a fost usor ca acolo aveam Vodafone NL, dar aici imi sarea de pe Cingular pe T-Mobile si trebuia sa fiu atent. Am intrebat la info desk cum ajungem la hotel. Am avut de ales intre taxi: ~30 USD sau autobuz (shuttle) ~30 USD. Ciudat, nu? Obviously am ales taxiul. Cand am iesit din aeroport… soc… CALDURA. In Orlando, in aprilie este ca in iulie in Bucuresti. Stau si ma intreb cum o fi in iulie acolo… Cum am iesit din aeroport am realizat ca intr-adevar nu mai suntem in Europa. Masinile sunt altfel, plantele sunt altfel… totul e altfel. Taxiul avea schimbatorul la volan (exact ca-n filme) si cutia semiautomata. Am realizat ca mai toate masinile de pe acolo sunt asa. Bleah… unde mai e satisfactia de a schimba vitezele? Am fost pur si simplu uimit de infrastructura de acolo. Strazile sunt incredibile… cel mai bun asfalt din lume… cum dracu de la ei nu exista pic de gropi? Cuuuuum? Totul este marcat foarte bine… ce sa mai… cred ca e o placere sa conduci acolo. Dupa ce am ajuns la hotel ne-am invartit nitel prin Orlando. Teoretic trebuia sa ajungem acolo cu o zi mai tarziu si sa mergem direct in Cape Canaveral, dar nu am avut avion in ziua respectiva asa ca am rezervat o camera la un Inn (parca suntem in Baldur’s Gate). Dupa ce am ajuns la hotel am iesit nitel sa vedem orasul. As vrea sa demontez/intaresc niste mituri: Cola este IDENTICA cu cea din Romania. Le fel si Pepsi. Mancarea din fast food este la fel de proasta ca la noi (poate chiar si mai proasta). Mancarea in general la ei este oribila. Este si normal atunci cand pe ambalajul unui sandwich scrie ca expira in 2008, sau pe ambalajul unei inghetate spune ca nu necesita refrigerare. Painea lor este dulce… parca mananci cozonac sau chec. Americanii sunt grasi. Am vazut cateva exemplare care m-au socat si pe mine. Dar sa nu exageram, au si niste fete superbe… americance blonde cu ochi albastri… mmm. Au masini imense… huge pickup trucks… pai cand mai vedeam din an in paste un Passat pe strada mi se parea ca un Tico la noi. Masini europene nu prea au… doar niste BMWuri, Mercedesuri si Porscheuri. In rest plin de Corvette si Ford. Am vazut si cateva modele din anii ‘60 cu rugina si fumul dupa ele… eu cred ca astia nu au echivalentul ITPului de la noi. Revening, in excursia noastra prin oras am vrut sa gasim si niste cartele SIM prepay pentru a nu face trafic GPRS prin roaming. Nu au auzit de asa ceva. De fapt toata industria telefoniei mobile lasa foarte mult de dorit la ei. Au celule rare… Bucurestiul rupe fata de Orlando. In fine, cand ne-am intors la hotel am vrut sa bagam telefoanele la incarcat. Am uitat complet ca oamenii astia au alte prize. Nasol moment. Decizia a fost sa ne culcam. Am adormit instant. A doua zi am fost la un magazin si am cumparat 2 convertoare de stechere si apoi am plecat spre aeroport unde ne asteptau autobuzele sa ne duca la Cape Canaveral.

La aeroport am inceput sa ne strangem. Am format un grup interesant si ne-am suit in “coach” – un microbuz. Pe drum spre Cape (cam 60 de mile) am stat la discutii si ne-am practicat engleza. In grup era un tip din UK de la Panasonic (interesat mai mult de hardware), un tip din Brazilia (servere java), un francez care conduce o companie in Timisoara (dar nu stia Romana… decat sa zica “buna zua” – se ocupa cu aplicatii J2ME) si un tip din New York care a dezvoltat o aplicatie interesanta de a recunoaste scrisul de mana pe touchscreenuri – dar pe platforma PalmOS. Dupa vreo 50 de minute am ajuns la hotel (Radisson Resort at the Port). Eeee… da… very nice – piscina and everything. Aveam si pat care se ridica sau se lasa de la telecomanda. Complexul este foarte mare – aprox 1000 de camere si tinand cont ca nu are decat un etaj.

. Piscina arata foarte bine…. dar pacat ca a fost foarte mica – adancimea variind intre 1.6 si 6 metri. Primul lucru pe care l-am facut dupa ce am lasat bagajele a fost sa mergem sa vedem daca am obtinut un slot pentru speed dating. Acesta inseamna prezentarea prodselor unei companii in 2 minute pentru fiecare 5 mese unde stateau oficiali Orange, France Telecom, Symbian si Nokia. Si am obinut! Apoi am participat la un cocktail si apoi la un show de deschidere (POW WOW).

A doua zi a inceput direct cu speed datingul. Am prezentat fulger flagshipurile noastre – Mobile Tracking System si Star Media Center. A mers extrem de bine pentru ca in final am obtinut 4 intalniri cu manageri de top din France Telecom care au fost foarte interesati de ambele proiecte. De asemenea am mai avut intalniri cu alti CEOs din intreaga industrie. NDAurile ma impiedica sa detaliez ce am discutat in materie de business aici – dar pot sa spun ca evenimentul a fost foarte fructuos pentru noi. S-a lasat cu destule follow-upuri. Ce nu pot sa nu remarc a fost surprinderea majoritatii participantilor atunci cand le aratam pe telefon MTSul si mai ales SMCul. Majoritatea au avut reactia: “wow! streaming that actually works! and it works!”. Am participat de asemenea si la multe seminarii pe diferite teme incepand de la prezentarea companiei Orange pana la ateliere de dezvoltare pentru Symbian si Windows Mobile. Din pacate prezenta Microsoft a fost destul de slaba la acest eveniment, dar am reusit sa intram in contact cu un product manager pe Windows Mobile de la ei. Printre sesiuni am avut sansa sa ies nitel si sa fac niste poze prin Cape Canaveral.

Dupa 3 zile de discutii Partner Campul s-a incheiat. Noi am mai stat o noapte pentru ca avionul era doar a doua zi. Am avut o dupa amiaza libera asa ca am vrut sa mergem pana la Kennedy Space center dar era prea scump transportul si tarziu. Asa ca am fost pana in Cocoa Beach (la 6 mile distanta de Cape Canaveral) si am inchiriat biciclete! A fost super! Ne-am plimbat prin statiune si apoi pe plaja – pe malul Atlanticului.

Dupa ce ne-am intors am incercat sa jucam niste tenis dar era intuneric si nu nimeream mingea. Dupa ce ne-am retras in camerele noastre pentru a face bagajul pentru ca plecam ziua urmatoare am decis sa ma balacesc si eu nitel in piscina ca imi facea cu ochiul de mult. Nu prea puteam cat timp a fost partner campul pentru ca mai toata lumea statea la masute sau sezlonguri in jurul piscinii imbracati in costum in timp ce discutau sau isi verificau mailul pe laptop. Acum in schimb erau doar cativa turisti imbracati adecvat pentru piscina si era seara – aproximativ 11-12. Am realizat ca innot haotic! Dupa vreo 30 de minute mi-am perfectionat stilul si faceam ture p-acolo. Seara s-a incheiat cu o lunga discutie in compania a doua fete care erau in vacanta cu familia. Am aflat multe lucruri interesante despre cum e viata la 20 de ani in America.

A doua zi ne-am indreptate spre aeroport. Cum nu exista transport public am mers cu un Lincoln… damn I love american cars. Imi pare rau ca plecam… great country, great people, great business evironment. Am decloat din Orlando in jur de 7 seara.

Am trecut direct pe deasupra lui Kennedy Space Center. In imagine puteti vedea pista de aterizare a navetelor.

De data aceasta zborul a fost mai lejer… adica timpul a trecut mai repede – logic pentru ca miscarea de rotatie a planetei era in favoarea noastra. In timpul zborului am inchiriat si un personal digital entertaiment system – un ecran LCD portabil care continea cateva filme, seriale si documentare. Am vazut 2 episoade din Friends + inca unul pe sistemul TV din avion si plus inca unul pe laptop – cat a mai tinut bateria. Andrei s-a uitat la Ultimul Samurai – timp in care eu am dormit – finally am reusit sa dorm in avion. A fost cea mai scurta noapte din viata mea – de la sunset si pana la sunrise a durat aproximatv 5 ore.

Am aterizat pe aeroportul din Amsterdam pe la 9 dimineata. A durat foarte mult coborarea si am reusit sa vedem o buna bucata din Amsterdam si surrounding areas.

Aterizarea a fost atat de perfecta incat lumea a aplaudat. Am mai pierdut 3 ore prin aeroport si ne-am indreptate spre poarta 24 unde se facea checkinul pentru Bucharest. In sfarsit dupa cateva zile am inceput sa auzim si alte persoane care vorbesc romana. Ce este foarte ciudat la aeroportul din Amsterdam este ca dupa ce pleaca avionul de langa terminal, te plimba cam vreo 10 minute bune pe piste. Trece pe langa autostrada, trece peste ea pe un pod (tare interesant sa conduci si sa vezi cum trece un avion pe deasupra ta pe un pod) si dupa mai multe slalomuri ajunge sa stea la coada! Da… avionul sta dupa alte avioane care vor sa decoleze. Nu exagerez in nici un fel… am fost 7 avioane care am asteptat unul dupa celalalt sa decolam pe aceeasi pista. In fata noastra a fost un jumbo – Boeing 747 cu etaj.

Cand si-a dat drumu la motoare vibra avionul nostru. Doamne cata forta pot sa aibe chestiile astea. Am vazut un obiect cat un bloc de mare cum si-a luat zborul. Incredibil.

Dupa vreo 2 ore de zbor, capitanul face anuntul ca avionul incepe coborarea si ma uit si eu pe geam – semi adormit. Am ramas fara nici un fel de cuvinte – am fost pur si simplu fermecat de Carpatii Romaniei.

Este absolut incredibil sa vezi in acelasi timp Predealul, Bustenii si Sinaia.

Am aterizat cu bine pe Henri Coanda. KLM si Martinair rule!

Toata aceasta excursie a fost o experienta memorabila. Pentru mine a fost prima iesire din Romania. Nu stiu cum este restul Europei dar Statele Unite arata exact ca-n filme. Mai bine chiar. Cred ca cel mai ciudat lucru acolo este sa nu vezi cate o Dacie din cand in cand pe strazi. In all seriousness, cel mai important lucru pentru mine a fost sa vad unde ne situam ca si companie in materie de tehnologie si produse. Sunt subiectiv, e drept, dar pot sa spun sincer ca nu am vazut nimic comparabil cu MTS sau SMC la Orange Partner Camp – si doar acolo au fost cei mai tari dezvoltatori in materie de telefoane mobile. Ironia este ca suntem prea tari pe partea de inovatie/tehnologie dar foarte mici pentru ei. Ce trebuie sa invingem noi in continuarea discutiilor atat cu France Telecom cat si cu alte companii interesate este pozitia noastra slaba data de cifra de afaceri. Intr-o lume ideala nu ar trebui sa fie deloc atat de greu. Daca oamenii astia ar avea un gram de imaginatie si-ar da seama ca practic nu au ce sa riste… investitiile intr-o companie atat de mica comparativ cu gigantii actuali din telecom nici nu ar fi simtita de acestia – dar avea potentialul sa revolutioneze lumea telecomunicatiilor. Noi oricum vom incerca sa ne lansam singuri, dar este un task extrem de dificil pentru doar doi studenti romani. Alt aspect important pentru mine a fost pur si simplu realizarea potentialului celor doua aplicatii. Dimineata cand ma trezeam puteam sa ma uit in timp ce luam micul dejun langa piscina la stirile de la ora 13 in direct din Romania. Dupa stiri am posibilitatea sa schimb canalul pe un post de muzica romaneasca. Bineinteles ca mereu m-am gandit la asta, dar sa fii acolo, pe partea cealalta a Planetei si chiar sa poti face asta este un lucru fantastic. De MTS nu mai zic, am primit zeci de mesaje de drum bun sau bine te-ai intors in tara de la useri/prieteni prin sistemul de mesagerie al MTS. Am putut localiza oameni din Romania la nivel de secunda si am reusit sa comunic cu apropiatii din tara la tarife neglijabile desi foloseam roamingul. Cele mai fierbinti momente in prezentarile noastre erau atunci cand afisam TV in direct din Romania cu SMC sau dadeam un find pe un user din State si apoi pe un user din Romania cu MTS. Nu am intalnit o persoana sa nu fie uimita de asa ceva.

Sper sa rasara soarele odata si pentru firma noastra pentru ca foarte mult am muncit ca sa fim opriti de faptul ca suntem prea mici sau prea est europeni. Indiferent de ce se va intampla in continuare cu discutiile pornite la Orange Partner Camp, va asigur ca Fightersoft Multimedia va continua sa aduca pe piata produse inovatoare si folositoare pentru voi toti chiar intr-un ritm si mai agresiv ca pana acum. De asemenea vom continua cu incapatanare politica noastra de contact direct cu utilizatorii.

Pana la urmatorul entry nu uitati: User feedback is always welcome and appreciated! – company motto.

Start Slide Show with PicLens Lite

Anyway… acum ca am scapat de examene pot sa ma concentrez strict asupra softwareului. To that end, voi incerca sa scriu cateva randuri despre proiectele la care lucrez acum.

Acum fix o luna (11.01.2007) am lansat proiectul Mobileshare impreuna cu DSF de la Mobilewave. Mobileshare practic este un site de uploaduri special conceput pentru telefoanele mobile. Bineinteles, se pot uploada / vizualiza fisiere si direct de pe PC. In opinia mea Mobileshare este cel mai comod approach pentru shareul fisierelor cu restul lumii – totul DIRECT de pe telefonul mobil. In curand vom achizitiona si un domeniu pentru acest proiect – dar pana atunci il puteti accesa de la adresa
share.mobilewave.ro. Nu trebuie sa va creati un cont pentru a uploada sau a accesa uploadurile altor useri. Puteti uploada orice tip de fisier (in afara de cateva gen php, html etc). Nu este asa ca suna bine? Ca limitari, pe Mobileshare nu se pot uploada decat maxim fisiere de cate 4 mega (dar nu va opreste nimeni sa faceti arhive splittuite). Aceasta limita – ati ghicit – coincide cu limita maxima permisa pe apn wap de la Orange.

Telefoane suportate: orice telefon cu functie de upload (adica cateva modele fara OS si orice telefon cu OS Symbian). In ceea ce priveste Windows Mobile, am scris o aplicatie speciala numita Star Upload (o gasiti aici – http://www.fightersoft.ro/starupload/index.htm). Aceasta vine si ea in doua arome – pentru ecrane QVGA (SPV C600, PPCuri) si pentru ecrane standard (SPV C500, C100 etc). Din screenshotul atasat se pot observa optiunile disponibile. Practic imi selectez fisierul dorit folosind functia browse, iar apoi aleg Upload. Optional pot sa imi introduc un username pentru ca toate downloadurile mele sa fie grupate dupa acest username. Cand operatiunea de upload se termina sunt anuntat daca s-a realizat cu succes sau nu. Daca raspunsul este favorabil pot sa lansez automat Pocket IE sau sa folosesc programe de copy/paste precum xbar si sa dau copy pe editboxul share link pentru a folosi linkul in alte aplicatii.

Mobileshare este 100% compatibil cu Orange wap unlimited. Este o solutie comoda si eleganta pentru a publica fisierele dvs. indiferent de dispozitivul folosit (PC Windows, Linux, Mac; telefon J2ME, Symbian, Windows Mobile). Va recomand cu caldura sa o incercati.

Statistici: intr-o luna de la lansare Mobileshare a depasit 140.000 hituri (fara nici un fel de promovare), contine peste 1400 fisiere care ocupa peste un gigabyte. Inceputul este foarte promitator.

Fightersoft Multimedia si Mobilewave vor continua sa imbunatateasca acest proiect astfel venind in ajutorul comunitatii mobile din Romania si nu numai. Va multumim pentru suportul oferit!

As usual, astept comentariile voastre aici, pe forum sau pe mail. Numai bine!

Start Slide Show with PicLens Lite

Un pic de background info despre mine si lumea mobila. Primul meu mobil a fost un Mitsubishi Trium prin vreo 2000. Prin 2003 am trecut la un Siemens A50. Aceste telefoane si-au indeplinit functiile de baza excelent… dar pur si simplu nu puteai face mai mult cu ele. In iarna lui 2005 era high time sa intru si eu in lumea mobila moderna. Pe langa asta, firma mea era la rascruce de drumuri in ceea ce priveste liniile de dezvoltare… iar decizia luata atunci de a intra pe piata mobila a fost extrem de buna. Experienta mea (at that time) se limita la dezvoltarea de aplicatii Win32 si foarte putin pentru Linux. In plus aveam proiectul Star Media Center – un egine de streaming bazat pe tehnologie Windows Media. Astfel, decizia rationala a fost achizitionarea unui telefon care sa ruleze Windows Mobile. Acesta a fost Orange SPV C600 care ruleaza Windows Mobile 5 Smartphone Edition. Initial achizitionat pentru a implementa si a optimiza streamingul din Star Media Center pe dispozitive mobile, acesta a generat o gramada de alte proiecte – printre care cel mai important fiind Mobile Tracking System. MTSul s-a dezvoltat extrem de mult in 2006. Inca de prin vara, cand proiectul a capatat o popularitate puternica era clar ca acesta trebuie extins si pe cealalta platforma mobila – Symbian. La sfarsitul lui 2006 am achizitionat un Nokia N70 care ruleaza Symbian S60 2nd Edition. Telefoanele se pot considera ca fiind din aceeasi generatie (exceptand faptul ca N70ul are capabilitati 3G). Anyway… let’s cut to the chase:

Orange SPV C600

Hardware:
Este un smartphone care ruleaza Windows Mobile 5.0 Smartphone Edition, are un procesor TI OMAP850 la viteza de 195 MHZ, 64 mega RAM, display LCD 240×320 TFT in 65k culori, are bluetooth si irda integrate si dispune de slot pentru minisd (vine cu un card de 32 mega).

Baterie:
Initial am fost oarecum dezamagit de longevitatea bateriei (avand in vedere ca veneam de la Siemens A50 care ma tinea cam o saptamana) – aceasta tinand aproximativ 3 (spre 4) zile. Totusi avand in vedere ecranul exceptional, faptul ca navigam pe net 24/24 si ca ascultam muzica de fiecare data cand plecam in oras am ajuns la conlcuzia ca nu este tocmai rau. Chiar si dupa mai bine de un an, bateria tine cam 2 zile jumate. De cand il am cred ca o data sau de doua ori mi s-a intamplat sa raman fara baterie intrucat acesta foloseste acelasi cablu de legatura la PC (cablu standard USB) atat pentru sincronizare cu PCul cat si pentru alimentare. Faptul ca aceasta se face prin USB imi da posibilitatea sa il incarc direct de la calculator / laptop chiar si atunci cand imi fac treaba cu el (descarc poze, sincronizez lista de contacte sau mailurile din Outlook). De altfel si receiverul meu GPS se incarca la fel, iar acesta a venit cu un adaptor pentru masina pe care pot sa-l folosesc fara probleme si la telefon. In opinia mea toti producatorii de telefoane ar trebui sa adopte aceasta metoda de reincarcare a acumulatorilor… este stupid sa te cari cu zeci de incarcatoare dupa tine, cand tot ce trebuie sa ai este un cablu USB… pe care il folosesti in acelasi timp sa-ti descarci poze de pe camera, de pe telefon, sa incarci telefonul, sa incarci GPS receiverul – in fine you get my point.

Look and feel:
Am intalnit destul de multe persoane care nu au agreeat aspectul lui C600. De fapt nu ma surprinde… este un telefon robust si simplist ca design. Totusi pe mine ma atrage prin prisma faptului ca pot sa-l tin foarte bine intr-o mana. Ecranul mare da un dinamism nebun aplicatiilor de pe telefon – nefiind mereu necesar scroll stanga-dreapta sau sus-jos. Marea problema a C600urilor este insa joystickul care se strica usor (intra praf la contacte). Eu nu am avut probleme cu el, dar cunosc foarte multe persoane care au. Din fericire, Windows Mobile pune automat cifre in dreptul optiunilor din meniuri, iar navigarea prin aplicatii se poate face si din tastatura. Butoanele in schimb sunt excelente – nu sunt chiar atat de mici pe cat ai prima oara impresia (din cauza ecranului foarte mare proportional cu marimea telefonului) si sunt foarte rezistente. Practic ai tot ce iti trebuie aici si in acelasi timp butoanele sunt aranjate extrem de bine: softkeys (butoanele din dreptul meniurilor stanga si dreapta), tasta de home care te duce mereu pe homescreen fara a iesi din aplicatii, tasta de back care in functie de unde este folosita este pe post de backspace (editare text) sau de intoarcere inapoi (web browsing, file browsing, ciclare ferestre). Bineinteles, mai sunt prezente si tastele de answer si hangup si joystickul care se poate apasa (echivalentul enterului). Pe partile laterale mai avem butoane pentru volum, camera si Internet Explorer. Difuzorul este ok (se aude destul de tare si fara sa distorsioneze puternic), iar vibratiile sunt excelente – frecventa acestora este destul de mare.

Conectivitate:
In afara de obisnuitul GPRS (suporta si EDGE), C600ele vine cu bluetooth si irda integrate. In ceea ce priveste infrarosul, acesta merge foarte bine – nu am avut niciodata probleme transferand continut de la alte telefoane sau laptopuri capabile de infrared. In ceea ce priveste bluetooth – aici sunt minusuri puternice avand in vedere ca by default sistemul de operare nu permite primirea de fisiere… bine aici nu e vina hardwareului. Un plus major al C600-lui este faptul ca atunci cand este conectat la PC prin ActiveSync, acesta primeste un IP automat si poate accesa reteaua calculatorului ca si cum ar fi un alt calculator legat la retea (inclusiv se foloseste de conexiunea PCului la internet – fara a mai folosi GPRSul!). Pentru developeri este o adevarata mana cereasca.

Sincronizare:
Sincronizarea se face painless prin excelentul ActiveSync. Acesta are suport nativ pentru Microsoft Outlook (transfer de mailuri si contacte), Windows Media Player iar continutul memoriei si a storage cardului se poate accesa extrem de usor din Windows Explorer. Din pacate alte programe precum Total Commander “nu vad” telefonul ca drive. Sincronizarea se poate face atat prin cablu USB cat si prin bluetooth sau irda. Transferul prin bluetooth este enervand de slow, dar cel prin USB este la fel de rapid ca si cum s-ar transfera informatiile pe un cititor de carduri.

Camera:
Camera este extrem de slaba – desi este la 1.3 megapixeli si poate face poze la o rezolutie maxima de 1280×1024. Probabil camera este cea mai slaba componenta din tot telefonul. Multi spun ca “nu ma intereseaza camera – daca vreau poze, folosesc aparatul digital” – inteleg perfect – asa spuneam si eu acum cateva luni. Totusi realitatea este ca un aparat digital nu il tii la tine mereu, iar cand vrei neaparat sa captezi ceva singurul lucru pe care il ai de obicei la tine este telefonul – este pacat ca acesta sa nu te ajute prin calitatea pozelor care sunt mai slabe ca o camera web de 600.000 lei.

Telefonie:
Pana la urma functia lui de baza este de a da si a primi telefoane. Aici pot sa spun ca nu este tocmai stralucit. Se intampla relativ des sa moara partea de radio (nu mai poate primi / initia apeluri si nici sa faca navigare pe net). Cred ca aceste probleme se pot rezolva prin updateuri la radio sau chiar la ROM. Pana acum nu m-am incumetat la asa ceva, va voi tine la curent daca ajuta. Alta problema enervanta este ca in momentul in care procesorul este suprasolicitat (ascult muzica + este conectat la un receiver GPS) are un response time relativ mare dupa ce apas tasta answer si este un pic dificil inceputul conversatiei.

Pe post de ipod:
Ruland WM 5.0, C600ele beneficiaza de excelentul Windows Media Player 10. Acesta permite atat playback de fisiere mp3 cat si de wmauri, wmvuri (filme) sau chiar streaming – ideal pentru a fi folosit impreuna cu Star Media Center. Castile din dotare sunt ok desi cam fragile. Eu le schimb cam odata la 6 luni, dar le si frec mult. Este superb modul in care face fade out atunci cand ascult muzica si primesc un apel, iar cand termin face automat resume la muzica cu fade in.

Overall:
Orange SPV C600 este un telefon excelent, cu dotari excelente (bluetooth, irda, unul dintre cele mai bune ecrane din industrie, Windows Mobile 5, incarcare acumulatori prin USB). Din pacate are si ceva minusuri – majoritatea cauzate de hardwareul slab (camera, modemul GSM).

Nokia N70

Hardware:
Este un smartphone care ruleaza Symbian S60 2nd Edition, are un procesor ARM-9 series la viteza de 220 MHZ, 32 mega RAM, display LCD 176×208 TFT in 256k culori, are bluetooth si dispune de slot pentru RS-DV-MMC (vine cu un card de 64 mega).

Baterie:
Daca este folosit doar pe post de telefon, bateria tine destul de mult – 4 spre 5 zile. Totusi, lucrurile se schimba radical daca se asculta muzica, se foloseste bluetoothul si se navigheaza. Bateria se duce intr-o zi si jumatate. Foarte slab – personal cred ca este o chestiune specific OSului – oare Symbian devine un power hog atunci cand procesorul este in full load? Totusi cred ca are si ceva de a face cu viteza de tact care este de 220 mhz. La mine pe birou sunt doua telefoane Nokia (chiar si Symbian) – N70ul si un NGage. Mufele de la acumulatoare nu se potrivesc. Daca as pleca undeva cu amandoua, ar trebui sa iau ambele acumulatoare cu mine. N70ul nu se incarca prin cablul USB… care si acesta variaza de la model la model si nu prea e “backwards compatible” cum se spune in software.

Look and feel:
Arata bine – mai bine ca C600. Cei de la Nokia au facut o treaba excelenta in ceea ce priveste designeul acestui telefon. Desi ecranul este aproape la fel de mare ca cel al SPVului, acesta este inferior in primul rand datorita rezolutiei mici. Chiar si in ciuda faptului ca are 256k culori, calitatea acestuia este mai slaba ca a C600ului care are 65k. Joystickul este mult mai robust ca cel de la C600… nu prea il vad stricandu-se asa usor. Are o gramada de butoane care nu se folosesc mereu (cel pentru SMSuri, Cul si cel pentru galerie). C600ele este net superior in ergonomie la acest capitol – nu am nevoie de buton special pentru meniu pentru ca il pot accesa de pe homescreen, e stupid sa pui buton de stergere text jos… toti suntem obisnuiti cu backspaceul ca fiind undeva sus si chiar erau necesare niste butoane dedicate pentru a scrie SMSuri sau a accesa galeria? Totusi este un smartphone adresat celor pasionati si nu oamenilor de 50 de ani care vor doar un telefon unde pot scrie SMSuri cand e cazul. Nu are nici un buton lateral. Difuzorul nu are prea multa vlaga, dar se aude foarte bine, vibratiile in schimb nu imi plac – au frecventa prea mica. Foarte facila este facilitatea de hotswap (posibilitatea de a inlocui cardul MMC in timp ce telefonul functioneaza) – C600ele trebuie oprit pentru aceasta operatiune. De asemenea, camera este protejata de o clapa glisanta care automat activeaza sau opreste camera – very neat.

Conectivitate:
Nokia N70 are capabilitati GPRS, EDGE si UMTS. De asemenea mai dispune si de bluetooth. Implementarea bluetooth este excelenta, se pot transfera fisiere direct fara nici un fel de probleme, acestea fiind primite in inbox ca un fel de SMS cu atasament.

Sincronizare:
Pentru sincronizarea cu PCul, se foloseste cunoscutul Nokia PC Suite. Acesta poate lega telefonul la PC prin cablu sau bluetooth. Desi nu este la fel de bine integrat cu Outlookul ca ActiveSyncul (doar deh nu e facut de Microsoft) PC Suite-ul isi face treaba bine. Punctul forte al sau este instalarea automata a aplicatiilor sis sau java prin executarea lor din explorer de pe PC. Pentru a instala un CAB sub Windows Mobile, acesta trebuie copiat intai pe device si executat de acolo. Din pacate PC Suiteul nu leaga telefonul la reteaua PCului – de internet prin acesta nici nu poate fi vorba. O mare bila neagra. Va dati seama ce inseamna sa dezvolti aplicatii de transfer de fisiere via GPRS? Pai in timpul dezvoltarii unei astfel de aplicatii costurile GPRS ar fi astronomice.

Camera:
Intr-un cuvant – excelenta. Pentru un telefon mobil este de nota 10 – 2.4 megapixeli. Este si foarte usor de folosit – just slide de cover si gata. N70ul mai vine cu o camera (in fata – pentru 3G) dar aceasta este foarte slaba (oricum nu conteaza). Singura problema la toata afacerea asta este faptul ca daca blochez tastatura telefonului si in buzunar, de exemplu, misc capacul de la camera, aceasta porneste si poate consuma aiurea bateria in buzunar.

Telefonie:
La fel, excelent. Nu am avut probleme de blocare sau cu conexiunea GPRS. Nimic de reprosat.

Pe post de ipod:
Desi aplicatia pentru muzica arata bine, aceasta nu se compara cu Windows Media Player care e industry standard. Un alt minus este faptul ca nu isi da automat resume dupa ce s-a terminat convorbirea telefonica. Mai mult decat atat, se pare ca N70ul nu poate scoate mai multe sunete simultan – adica daca ascult muzica, nu mai aud sunetele din meniuri. Daca vreti este ca o placa de sunet veche (ESS1868) care nu poate play-a decat un wav/mp3 simultan. La acest capitol nu trebuie sa neglijam facilitatea de radio care merge foarte bine, dar din pacate doar cand castile sunt conectate la telefon (acestea sunt si antena).

Overall:
Nokia N70 este un telefon bun. Este 3G ready. Are un design excelent, camera de 2 megapixeli foarte buna, hotswap, radio si modem gsm foarte bune. Cu toate acestea este mult prea slow pentru un telefon cu un procesor la 220 MHZ (se misca greu prin meniuri), nu se alimenteaza prin cablul USB, are nevoie de acumulator special, soft special (Nokia PC Suite pentru N70 nu merge pe NGage – practic este imposibil sa le folosesc pe amandoua pe acelasi calculator simultan), cand este legat la PC – nu foloseste conexiunea la internet a acestuia, ecran cu rezolutie mica, crashuri ale sistemului de operare destul de dese, baterie care tine extrem de putin in conditii de folosire exhaustiva (mp3/radio, traffic GPRS, bluetooth).

Care-i mai bun? Voi alegeti. Depinde de fiecare ce doreste de la un smartphone. Pentru unii conteaza aspectul, pentru altii camera, pentru altii sistemul de operare, pentru altii longevitatea bateriei etc.

Am facut 2 mici clipuri pentru a compara capabilitatile video a ambelor telefoane – C600 si N70. Ambele sunt inregistrate in parcul Carol din Bucuresti la un bike.

Ok… am vazut de ce sunt capabile doua modele reprezentative ale ambelor platforme. Haideti sa examinam un pic si platformele.

Windows Mobile Smartphone Edition este derivat (impreuna cu Pocket PC edition) din Windows CE care este folosit si pentru alte dispozitive embedded. Symbian OS se numea inainte EPOC (inca se mai gasesc referinte cu acest nume prin librariile sale) si promotorul dezvoltarii sale este Nokia. Dupa cum se stie, Nokia este cel mai mare producator de telefoane mobile. Cu cativa ani in urma a inceput sa toarne fonduri imense in Symbian pentru a-si putea trece propriile produse pe el. De partea cealalta Windows Mobile Smartphone Edition este de fapt un Pocket PC edition fara cateva functionalitati (precum ferestre si touchscreen). Windows Mobile Pocket PC edition este leader pe piata pocket pcurilor, si in sfarsit MS a realizat potentialul de pe piata de smartphoneuri si a inceput sa ia masuri drastice. In ceea ce priveste marketshareul la smartphoneuri, Symbian are de departe cea mai mare cota de piata, dar aceasta din cauza ca au cea mai mare cota de piata la telefoane. Cu alte cuvinte nu inseamna ca lumea prefera in mod deosebit Symbian, ci mai degraba brandul Nokia. Astfel s-a creeat o situatie cel putin bizara. Masele sunt de partea Nokia, dar developerii sunt de partea Windows Mobile din cauza tranzitiei relativ usoare de la a developa pentru PCuri la a developa pentru echipamente embedded.

Strategia Microsoft a fost mereu sa multumeasca developerii pentru ca pana la urma oamenii cumpara hardware pentru functiile pe care acesta le va indeplini si nu pentru sistemul de operare. De exemplu, eu vreau tracking GSM si GPS si imi place foarte mult aplicatia Mobile Tracking System – pai in acest caz optez pentru Windows Mobile… nici nu ma intereseaza care hardware sau OS e mai bun. Avand aceasta logica in cap, cei de la MS au creeat doua platforme de developare pentru Windows Mobile (asta daca exceptam Java… care sa recunoastem… intalnim rar utilizatori care sa foloseasca aplicatii J2ME sub WM). Prima este binecunoscuta .NET Compact Framework… care de fapt este a stripped down version of .NET Framework (PC) – unde se poate lucra right from the box (Visual Studio 2005) cu VB.NET sau C#. Potential se mai poate lucra si cu alte limbaje managed cum ar fi Delphi – daca cei de la Borland s-ar trezi odata si ar integra suport full pentru WM. Bineinteles, in managed code nu poti sa faci chestii low level. Pentru asa ceva ai nevoie de C++ cu care se poate scrie native code. Sunt inca multe facilitati accesibile doar din native code. De exemplu Mobile Tracking System este scris 90% in .NET dar are si niste functii low level native scrise in C++. Acum cateva zile am participat la un webinar organizat de Microsoft si Orange Partner Camp in care s-a vorbit despre developarea sub Windows Mobile 5.0. In aceasta prezentare aveau un grafic in care se arata ca nivelele de productie se ating mult mai repede in managed decat in native, dar ca totusi nativeul poate sa impinga limitele mai mult fiind extrem de flexibil. Cu alte cuvinte scrii mai repede o aplicatie obisnuita in managed code decat in native code, dar la un moment dat o sa te lovesti de maximul permis de managed si poti merge mai departe doar cu native. Totusi cam 90% din aplicatiile curente disponibile pe piata se pot scrie in managed code – deci acesta pare alegerea cea mai buna, cateodata fiind chiar stupid sa se foloseasca native code pentru orice banalitate. Ar fi ca si cum as merge de la Bucuresti la Brasov intr-un camion pentru ca e mai puternic decat intr-un autoturism care e mai confortabil.

De cealalte parte sub Symbian nu ai de ales decat sa lucrezi in C++ sau in J2ME. C++ este excelent pentru chestiile low level cum ar fi jocurile sau harti GPS, dar dezvoltarea dureaza extrem de mult pentru chestii mai putin complicate gen aplicatii client / server. In gandirea celor care “conduc” (nu stiu cum sa-i spun altfel) aceasta platforma alternativa rapida la C++ este Java. GRESIT! Envoirementul J2ME nu ofera nici pe departe puterea .NETului. J2MEul este un mediu gandit pentru dispozitive cu resurse foarte limitate si unde s-a pus mare accent pe securitate. O banala aplicatie de file browsing are nevoie de 70 de permisiuni din partea utilizatorului de a rula. De abia au implementat functii de vibrate(!!!) si asta de abia in MIDP 2.0. Este un mediu mult prea restrans – sandbox cum este numit de developeri. De partea cealalta, C++ este un mediu cu care foarte putini programatori se impaca. Colac peste pupaza mai exista si un mare shortage de medii de dezvoltare – practic singurul viabil fiind Carbide.c++ care in opinia mea este cam 10% din ce este Visual Studio 2005 (si eu nu sunt deloc un fan al lui VS – cel mai tare IDE este de departe cel de la Borland :p ). Versiunea gratuita a acestuia nu are suport pentru forme (cu alte cuvinte este uselss). Pentru J2ME, NetBeansul incepe sa ma enerveze fiind impovarat de tone de buguri.

Concluzii? WM – market share mic, mediu de dezvoltare foarte bun. Symbian – market share mare, mediu de dezvoltare foarte prost. Ce ramane de facut? Ori Microsoftul intra pe piata hardware de telefoane mobile (desi nu-l vad facand asta) sau isi foloseste leverageul de gigant pentru a obtine contracte cu marii producatori de telefoane – Motorola, Samsung, SonyEricsson pentru a obtine un market share mai mare, ORI Nokia se trezeste la realitate si incepe sa adreseze golul lasat liber in mediul lor de dezvoltare – nu se adreseaza exact celei mai mari si importante parti – programatorii corporate si home care nu sunt nici ultra techies sau n-au timp sa lucreze in C++ si nici copii de 16 ani sa scrie joculete midleturi. Mai mult decat atat, the bulk of programers are windows programers (win32 sau .net).

De parca nu ar fi si asa destul de multe probleme, pentru ambele platforme a fost introdus sistemul cu certificate. Practic un developer/companie trebuie sa cumpere un certificat pentru a putea sa-l distribuie. Acel certificat costa aproximativ 200 dolari pentru Windows Mobile si 350 dolari pentru Symbian. Motivul public pentru acest sistem? Protectie impotriva programelor “malitioase”. Motivele reale? Control asupra tuturor aplicatiilor de pe piata – cand nu iti convine ceva, zici 2-3 chestii de patente software si baietii trec pe blacklist aplicatia ta. Este raiul corporatiilor – iadul freelancerilor. Nu mai zic ca taie tot elanul micilor dezvoltatori care scriu aplicatii freeware sau chiar open source. Pana acum cum dracu am trait pe PCuri fara aceste certificate? Raspunsul din partea lor este ca telefoanele sunt mai slabe ca PCul si, deci mai susceptibile… a dracu chestie… dar eu cand aveam 386 la 33 mhz care e de 6 ori mai slow ca C600ele nu mai zicea nimeni nimic de certificate… si uite ca industria a evoluat… si asta e putin spus… Macar puteau sa chargeze doar pentru aplicatiile comerciale si sa dea certificatele free pentru aplicatii freeware/opensource… sau sa bage dracu o bifa de security on/off pe telefoane. Doar nu suntem copii…. vreau eu sa instalez aplicatia X, imi asum responsabilitatea…. nu sa imi tai tu accesul… culmea – pe telefonul meu!

Voua vi se pare corect? Nu cred ca un om rational vede beneficii pentru utilizatori… sunt doar downsideuri. Until next time take care! Astept parerile voastre pe mail, aici sau pe forum.

Start Slide Show with PicLens Lite

mi-am amintit de “For I am Costanza, lord of the idiots” din Seinfeld sau de “You are stupid men’s idiot” din Atomic Bomberman.

Am zis ca daca merg pe ea o sa se curete singura…. mda… dupa 20 de metrii a trebuit sa opresc pentru ca era foarte infranata – intrase noroi mult la frane.

Am stat vreo 15 minute s-o curat… needless to say ca m-am facut varza pe maini… dar am zis – no problem, e o tasnitoare la 100 de m.

Singura problema este ca NU E ACOLO. Nu pricep de ce scot tasnitorile iarna… parca ar fi pe vremea lui Ceausescu… le e frica sa nu inghete apa sau ce?! Anyway… m-am spalat cu niste zapada (aia putina care mai e). Dupa toate peripetiile astea deja ma incalzisem si mi-am revenit… am tinut-o intre 20 si 40 km/h… a fost super pe malul Herastraului si apoi pe Aviatorilor, Calea Victoriei si in final Cismigiu… a ajutat foarte mult si muzica super de pe telefon (am gasit un trance melodic – exact pe gustul meu). In Cismigiu am gasit tasnitoare (logic… parcul cismelelor).

Am stat putin pe banca – tocmai iesise soarele si cerul era super albastru – a la Windows 95. Dupa aceasta pauza m-am urcat la loc… fara sa stiu ce va urma in urmatoarele 10 minute. Am iesit din Cismigiu, am urcat si am trecut de Calea Serban Voda. Dupa intersectia cu Serban Voda, pe Str. Popa Tatu exista o alta intersectie cu un drum fara prioritate. Mergeam linistit, ascultam muzica si vocea gagicii din MTS care ma anunta ca merg cu 18 km/h. Pe langa mine trece un taxi. Nu stiu cum s-a facut dar am avut un moment de inspiratie incredibil – am zis sa nu intru in intersectie paralel cu el, ci sa-l las sa treaca, sa ma asigur si apoi sa trec si eu – desi e complet ilogic… eram pe drum cu prioritate. E…. cum franam eu asa incet, taxiul a luat-o inainte si BUM din stanga intra o masina in el (Solenza) si taxiul (Logan) intra in alt Logan parcat ilegal pe marginea intersectiei si mai intra si in bara din spate a unui Cielo.

Ma uit la Solenza… in afara barii din fata care a cazut, nu avea nici pe dracu. Nu a patit nimeni nimic (asta e bine!). Soferita (!) dupa ce s-a dus sa verifice ca cei din taxi sunt ok, s-a intors la masina (al carei motor inca mai mergea) si a mutat-o din intersectie. Apoi a inceput scandalul… taxiul era condus tot de o doamna.

A… proasta dracu’ mi-ai distrus masina… sa vina politia! Eu incercam sa ma strecor prin multime in timp ce faceam covertly poze.

Din poza se vede clar ca pe langa faptul ca nu avea prioritate, mai era si semnul STOP. La viteza cu care a intrat nu cred ca a oprit masina in dreptul lui. De vina mai e si cel care a lasat celalalt Logan parcat in coltul intersectiei… nu degeaba e regula aia de 5 m. Solenza nu a patit mai nimic… in afara faptului ca bara de plastic a cazut… de abia are o zgarietura pe bot. In schimb taxiul e praf. Osia indoita, radiatorul spart… check the pictures. E… acum ca v-ati facut o imagine in minte (sper) despre cum s-a derulat toata treaba sa ne gandim ce se intampla daca nu apasam pe frana cand mi-a zis donsoara din MTS ca merg cu 18 km/h. Intram in intersectie paralel cu taxiul… perfect normal nu? Doar e drum cu prioritate… Solenza intra in taxi care ma lua pe mine pe bike si ma facea afis in loganul parcat in coltul intersectiei. That’s a cheerfull thought. Actiunea s-a petrecut aici – wikimapia link. Nu aveti idee cat de perfect legal am mers pana acasa… am traversat doar pe unde trebuie, nu am trecut niciodata pe galben etc. Am stat nitel prin Herastrau la intoarcere to put things in perspective. Mi-au venit si cateva idei de upgradeuri la MTS si SMC pe care sper ca voi reusi sa le implementez in viitorul apropiat.

Until next time… drive safely!!! Las’ ca vine Enterpriseul anul asta!

Start Slide Show with PicLens Lite

Dar gata cu ce a fost bine si ce a fost rau… Revelionul 2006 – 2007 l-am petrecut in Valea Stupini, comuna Posesti – undeva la vreo 20 km de Valenii de Munte… a fost a blast care a durat pana pe 2 ianuarie la casa de vacanta a unui prieten. Dar sa revenim: 31 decembrie 2006, ora 6:45: TIIIIIIIIII TIIIIIIIIIII TIIIIIIIIIII suna ceasul. Trebuia de fapt sa ma trezesc la 6:30. Am pus telefonul sa ma sune la 6:30 si ceasul electric la 6:45 de backup. Nu imi place sa-l folosesc pe cel din urma pentru ca trezesc tot sectorul 1… dar eram sigur ca SPVul o da in bara iar. Imi explicati si mie cum dracu e posibil sa zica doar tiiiiiiiiit si apoi sa nu mai faca nimic?!!?!??! Imi scrie pe ecran “Alarm.”. Pai cu ce ma ajuti tu ma ca scrii alarm… of! In fine… m-am pregatit repede ca la 8 trebuia sa fiu in partea cealalta a Bucurestiului sa plecam. Totusi inainte de toate am deschis nitel sursa serverului MTS si am facut un mic update astfel incat dupa ora 00:00 pe 1 ianuarie 2007, cand un user da un find pe alt user sa apara intai prefixul EU daca este din Romania. Voi scoate aceasta facilitate dupa vreo 10 zile or so. Anyway, dupa asta am zis sa ma grabesc dracu sa nu stea oamenii dupa mine. Am ajuns pe la 8:10… n-aveau treaba… cativa dormeau… Of… Ne-am strans noi si am plecat pe la vreo 10. Am fost 2 masini si 10 oameni in total. In Bucuresti am avut ceva probleme cu BSGul (Passat din prin ‘90)… se inneca motorul si nu vroia sa plece. In fine… mergem noi ce mergem si am facut pana…

A trebuit sa scoatem toate bagajele din portbagaj ca sa ajungem la roata de rezerva.

Ne-am pus noi frumos veste reflectorizante si ne-am apucat de treaba. Ma rog… eu mai putin pentru ca eram busy sa fac filme gay xxx.

Bun, am mers mai departe. La iesire din Valeni poc… alta pana. Stau si eu sa ma gandesc. Care-s sansele?! Si asta tot pe partea din stanga (asa e bine ca sa fie mai palpitant cu masinile la 2cm de noi trecand cu 110 km/h).

De data asta a fost ceva mai interesant pentru ca a cazut si cricul la un moment dat. Pana la urma am pus roata de rezerva de la cealalta masina (Solenza) – bine ca s-a potrivit. La 100 m mai in sus am gasit o vulcanizare si am reparat-o ca sa avem backup in continuare. In fine, am ajuns dupa cateva ore bune (cred ca la intoarcere am ajuns in 40% din timp). Eu niciodata nu am stat sa ma gandesc cum poate sa fie peisajul la deal. Mereu… oras – munte – oras – munte – mare – oras. Pacat… este breath taking.

Dupa ce am descarcat bagajele am inceput sa facem gratarul… nerealizand ca de fapt E DEVREME.

Am facut si focul… a fost tare. Pe la 12 am incercat si eu sa dau cateva telefoane sau macar SMSuri… n-a fost rost. Nu pricep cum de mergea GPRSul… in fine. Pe la 2 am urcat pe un deal sa vedem cum arata Romania integrata in UE noaptea. In fine, nu se poate descrie atmosfera in cuvinte. Cand ne-am trezit am plecat cativa dintre noi in excursie in “satul” Merdelea. Am scris satul cu ghilimele pentru ca nu mai traieste nimeni acolo… este un sat parasit. Numele sper ca l-am nimerit pentru ca habar n-am daca e Medeleni, Merdeleni, Merdeaua… retin doar ca mi s-a explicat ca denumirea sa vine de la “meri din deal”. E si am MERS la deal. Mult. Inteleg de ce era parasit… pai au cedat psihic si fizic oamenii sa se cocoate acolo… dar in acelasi timp am si inteles de ce era satul acolo… pentru ca privelistea este sublima. Este pacat ca scriu eu aceste randuri – eu care nu pot sa exprim cu adevarat anumite aspecte in cuvinte din cauza ca si in acest domeniu, la mine, este mereu lipsa de cvorum de neuroni care se ocupa cu literatula. Drumul spre Merdelea iesea din Valea Stupini

(unde era casa noastra) si traversa dealul printr-o padure. Erau niste deschideri incredibile

de unde se vedeau muntii

- majoritatea cu zapada in varf. E si am ajuns. La prima vedere pare un sat oarecare, dar cand te uiti mai atent observi ca NU SUNT oameni sau animale si este o liniste PERFECTA. Am intrat in prima curte pe care am gasit-o ca sa ne hodinim o leaca.

Cand m-am asezat si m-am uitat pe blugi am inteles de ce badea care taia lemne in padure avea cizme.

Si cum mergeam noi pe ulita vedem in dreapta o fantana si o cruce.

Nu aveti idee cu cat de multa frica m-am uitat in fantana aia (nu stiu de ce a trebuit sa ma uit in ea)… numai secvente din filmul The Ring imi veneau in cap. Dupa ce ne-am mai revenit un pic din soc am inceput sa exploram casa de langa fantana.

De ce avea Doamne GRATII la geamuri? De ce? Cand dam sa mergem mai departe se aude un scaaaaaaaart. Va dati seama ca in linistea aia s-a auzit scartul ala cum se aude ATB pe boxele mele legate la AIWA? In acel moment am inlemnit toti. Imi pare rau ca nu am avut inspiratia/curajul sa fac o poza celorlalti 3… aveam toti ochii mari cat cepele pana am identificat ce a facut acel scaaaart exact ca-n filmele americane. De fapt cred ca toate scarturile scary din filmele americane de groaza sunt inregistrate aici – vin cu elicopterul si salveaza pe mp3 player ca wav pentru ca nu se poate sa fie “atat de identic”. Sunetul venea de la o usa de la un hambar(?) pentru lemne… nu stiu cum se numeste chestia asta… hambar cred sau asta e doar pentru fan? Tot satul asta mi-a amintit perfect de Diablo sau mai exact de filmul Resident Evil – daca incepeau zombie sa iasa din case? Era interesant sa ne intoarcem inapoi in Valea Stupini si sa gasim tot asa… totul dezertat. Este foarte unsettling. In fine, am plecat mai departe si am dat de o deschizatura de unde cred ca se vedea inspre Buzau. Superb.

Singurul lucru de care imi pare rau este ca am avut SPVul care are o prastie de camera. Am stat aici vreo 30 de minute dupa care am luat-o inapoi. De data asta am luat-o pe drum, nu am mai deviat cautand noi “scurtaturi” care s-au dovedit ulterior a fi lungituri.

Nu-mi vine sa cred ca la intoarcere am fost si mai porci… noroie pana-n gat.

Dupa ce ne-am intors am inceput sa ne jucam CS. Am luat 2-1ul si am plecat la vanat teroristi – care si-au schimbat skinul pe rand in cutie de bere 1, cutie de bere 2, porumb si pahar cu apa. Partyul a continuat noaptea pana pe la 2 cand am inceput sa tragem pe la depou. Am plecat a doua zi de dimineata (2 ianuarie). Eu am fost busy cu GPSul si cu telefonul la drumul de intoarcere. Check it out la http://193.93.142.95/v015trkstargate (daca mai prindeti, ca in vreo 3-4 saptamani MTSul va suprascrie acest traseu). Ma bucur ca implementarea GPSului in MTS a mers fara nici un fel de probleme, dar imi pare rau ca datorita faptului ca pe N70 nu am implementat GPS support si nu am putut sa iau telefonul asta in loc de SPV… camera N70ului este net superioara. Overall ca telefon SPVul ruleaza pentru ca este powered de WM dar ca hardware ma tem ca nu (anyway… voi face o analiza intre aceste doua modele si OSurile lor intr-un upcoming blog entry). Cum am zis si la inceput, timpul de intoarcere a fost cam cu 40% mai scurt.

Pacat nu stiu sa “evoc” mai bine anumite experiente in scris si ca am fost stuck cu camera SPVului mostly. Azi (ieri) am vazut si eu stirile si fragmente din discursul lui Basescu. Un lucru mi-a ramas in cap… “binele ne este asigurat”. Asa sa fie (personal asa cred). In sfarsit, dupa atatia ani suntem finalmente membrii ai comunitatii europene… a fost telul nostru timp de sute de ani… si uite ca in 2007 s-a intamplat. Bravo Romania! Nu suntem hoti, tigani si curve – suntem un popor respectabil cu o tara incredibil de frumoasa si o cultura pe masura ei. Meritam sa fim membrii ai Uniunii Europene.

Cetateni EUROPENI, va doresc tuturor un an nou plin de bucurii si realizari si sper ca in 2007 sa am puterea de a scrie aplicatii de 3 ori mai interesante decat cele pe care le-am scris pana acum.

Start Slide Show with PicLens Lite